Intr-o dimineata iepurele Bastroe a incercat sa manance o bucata de branza. Nu i-a placut. Dupa primele imbucaturi s-a gandit sa renunte. Apoi a facut un efort de vointa si a mancat jumatate. Dupa care a realizat ca nici o sfortare nu-l va putea face sa termine bucata de branza si a renuntat.

Apoi a iesit la plimbare prin padure. A facut cativa pasi fara sa urmareasca nici un scop precis, ca sa-si dezmorteasca picioarele. Iar apoi a vazut o farfurie zburatoare si s-a suit in ea si a plecat in galaxia Andromeda.

De fapt, ultima propozitie pe care am scris-o nu e adevarata. Doar verificam daca sunteti atenti. Revenind, Bastroe se plimba prin padure fara nici un tel anume. Ceea ce nu il impiedica sa mearga in linie dreapta, fara nici cea mai mica deviere de la directia de mers pe care se intamplase sa o aiba.

Asa a ajuns la malul lacului. Apa era inghetata, fiindca vremea inca era destul de friguroasa. La noi primavara a venit deja, dar Bastroe nu se afla in aceeasi situatie in care ne aflam noi. Iar acest lucru nu se datoreaza faptului ca vorbim despre o intamplare care ar fi avut loc in trecut.

Odata ajuns pe malul lacului, iepurele Bastroe isi dadu pe neasteptate obstescul sfarsit. Se prea poate ca jumatatea de branza sa nu ii fi priit. Dar adevarul este ca nu avem nici cea mai vaga idee despre cauza mortii lui. Iar sa facem presupuneri nu prea are rost.

Partea interesanta incepe insa abia acum. Fiindca iepurele Bastroe era mort, dar parca nu era mort de tot. Din cand in cand parea sa tresara si sa isi miste labutele. Poate ca acesta era un efect produs de bataia vantului. Dar la fel de bine s-ar putea si ca trupul lui Bastroe sa mai fi pastrat inca in el o umbra de viata.

Probabil ca acum va intrebati: “Cum poti sa fii mort, dar totusi sa mai fii un pic viu?” Lucrul acesta ne nedumereste si pe noi.

Dar in fine, nu voiam sa vorbim despre asta. In copacul de pe malul lacului locuiau doua veverite. Ele tocmai iesisera sa se plimbe pe una dintre crengile copacului, cand il zarira pe Bastroe.

“E mort!” spuse una dintre ele.
“Ba nu e mort!” spuse cealalta.

“Uite, pot sa ii arunc cu ghinda asta in cap si o sa vezi ca e mort, fiindca n-o sa se miste”, spuse prima veverita.
“Dar daca totusi nu e mort”, spuse a doua veverita, “ar fi foarte urat sa ii dai cu o ghinda in cap, fiindca o sa il doara.”

“Ei, n-o sa il doara, ai sa vezi”, spuse veverita care vorbise prima, aruncand ghinda catre capul lui Bastroe. Aceasta il lovi pe Bastroie direct intre urechi. Dar el nu se misca. In timp ce veveritele discutau despre el, incetase sa isi mai miste labutele. Era clar ca era mort de-a binelea.

“Nu mai am ce discuta cu tine”, spuse cea de a doua veverita. “Nu mai vreau sa te vad niciodata!”
“Pai cum, de ce?” incepu sa se impacienteze prima veverita.

“Fiindca ai facut o fapta foarte urata, ceea ce inseamna ca esti o fiinta rea”, explica veverita a doua.
“Dar era mort, nu l-a durut nici un pic, vezi bine!” incepu sa se lamenteze prima veverita.

“Lucrul acesta nu e important”, veni raspunsul. “Atunci cand ai aruncat ghinda catre capul lui tu nu stiai sigur ca e mort.” Si uite asa a reusit Bastroe sa destrame prietenia dintre doua veverite care se cunosteau de o viata, in ciuda faptului ca era deja mort!