Dar ningea. Ningea rau. Cand am ajuns la unibuc ningea tare de tot. Daca nu ne credeti putem sa va si aratam:

Am luat-o pe niste stradute si am ajuns la Gara Lipscani. Am intrat. Bucataria se inchisese. Si nu aveau nici macar vin fiert. Si nici tuica fiarta. Zicea doamna cu care am vorbit ca ei nu au avut niciodata asa ceva (pe un ton de genul: “don’le, noi suntem o locanta respectabila, nu servim din astea”). Am plecat.

Am coborat frumusel inspre Unirii, de unde ne-am luat niste gogosi. Mai precis, patru gogosi. Una cu gem de visine, una cu ciocolata si doua simple. Pe care le-am mancat in fata unui sediu de banca, sau ceva de genul, ca s-a apropiat un nene badiguard de geam sa se uite la noi, sa vada ce tot facem acolo.

Apoi am luat un tramvai. Am mers o statie, pe Regina Maria. Dupa aia am coborat si am luat alt tramvai, cu care am mai mers o statie. Cand am coborat am observat ca unul dintre cei patru bocanci cu care se incalta Gramo in astfel de momente dificile statea sa iasa din piciorul aferent. Din cauza de pisica rozatoare de sireturi de bocanci. Care sireturi se uzeaza prematur si se rup.

Iar dupa ce am rezolvat cu siretul am vazut asta:

De unde am dedus ca n-am luat-o, ca de obicei, intr-o directie complet aiurea fata de locul in care vrem sa ajungem. Da’, desi Fabrica e unul dintre cele mai cool locuri din Bucuresti, inca nu ajunsesem acolo.

Apoi am vazut asta:

Si ne-am dat seama ca chiar am ajuns. Locul e chiar cool. Adica locatia e destul de buna. Si e destul de fain aranjat inauntru.

Ne-am luat o bere, ne-am asezat la o masuta, si am inceput sa ne uitam pe geam:

In jur era liniste si pace:

Dupa aia a inceput muzica. Si a inceput sa vina si lumea. Am dat o tura sa ne uitam la baietii care mixau:

La oamenii din jur:

Si la chestiile proiectate pe ecran:

Muzica era faina, proiectiile erau interesante. Partea proasta era ca veneau tot mai multi oameni. Poate si fiindca era intrarea moka, habar n-avem. Si au continuat sa vina si dupa ce erau deja prea multi oameni.

Cam jumatate dintre ei erau oamenii pe care ii vezi de obicei vara la motoare. Cealalta jumatate era formata din oamenii pe care nu-i intalnesti aproape niciodata in mijloacele de transport in comun. Oamenii care sunt sau mai degraba vor sa fie trendy. Aproape toti priveau de parca ii apasa o mare greutate. Unii parca erau gata sa planga.

Am incercat sa ne distragem atentia. Desi era greu, fiindca daca nu eram atenti, probabil ca ne-ar fi calcat cineva pe cap. Inghesuiala, deh.

Am socializat un pic cu Tudor si Eugen (de la Fredo & Pid’Jin):

I-am facut poze lui Nihasa (dar mai mult am stat la povesti cu prietena lui, in timp ce el facea PR):

Apoi am inceput sa ne plictisim. Nu, nu unul de celalalt. De inghesuiala. Si de privirile care pendulau intre oboseala si afectare. Asa ca ne-am carat. Pe drumul spre taxi nu ne-am putut abtine sa nu mai facem o poza:

Ne-am gandit ca daca Gramo ar avea masina si ar sta in judetul Neamt,… in fine, aiureli.