Vorba vine. Vio se muta, asa ca nu a putut fi prezenta, nici macar virtual. Nu exista nici o redactie, desigur. Dar am ajuns la o concluzie. Chestia aia care e scrisa sub logo-ul lui Gramo nu e la misto.

Scriem despre de toate si nimic, dar avem, totusi, o agenda. Avem un scop. Iar scopul este asta: sa reactionam critic fata de ceea ce se intampla in jur (online si offline, in ro si aiurea) si sa-i incurajam si pe alti oameni sa reactioneze asa. Sa se gandeasca un pic la ce se intampla in jurul lor, sa discute,…

Dar “critic”, in lumea in care traim, e un termen care poate fi inteles gresit foarte usor. Esti “critic” daca injuri si porcaiesti. Esti “critic” daca respingi fara drept de apel. Esti critic daca reusesti sa manjesti cu rahat ceea ce e mai de pret pentru alti oameni.

Eventual, daca reusesti sa ii indignezi pe majoritatea oamenilor, asta inseamna ca ai reusit sa fii “cu adevarat critic”. Daca o sa scrii un post in care sa reusesti sa ii improsti cu acelasi rahat pe toti scriitorii, sau pe toti politicienii, sau pe toti universitarii, sau pe toti bloggerii etc., in asa fel incat acestia sa se simta si sa reactioneze, ai fost “critic”.

Reteta e veche. Sa sochezi, sa oripilezi, sa ii stresezi pe oameni, sa le tulburi vietile, sa le distrugi proiectele. Daca poti, desigur.

Dar noi nu intelegem asa ceva prin “a avea o atitudine critica”. O critica, chiar daca nu e marlaneasca si agresiva, daca e lipsita de orice atitudine constructiva, n-are nici o valoare.

Noi (pentru a lua in mod aleator un exemplu) am incercat sa nu ne lamentam, pur si simplu, ca traim intr-o tara de rahat. Ne-am gandit la ce s-ar putea face, nu doar la ce s-ar putea critica.

Nu ne place sa fim mintiti, pacaliti, manipulati, prostiti (chit ca, fiind asa,… mai idealisti, suntem pasibili de toate astea). Vrem sa intelegem ce se intampla in jur, sa gandim.

Sure, puteam sa facem asta pe cont propriu. After all, lucrul cel mai important din viata noastra s-a petrecut deja – ne-am intalnit si suntem impreuna. Am putea sa discutam unul cu celalalt pana la sfarsitul vietii si nu ne-am plictisi niciodata.

In plus, mai avem si alte “mijloace de comunicare” la indemana. N-am venit pe net ca sa “ne promovam”. Nu avem nimic de promovat. Ne avem pe noi insine si venim in fata altor oameni ca noi. Blogul nu e pentru noi un moft, un back-up, un mijloc de comunicare auxiliar.

Alti oameni ne-au dat niste lucruri foarte frumoase. Raspundem la asta incercand sa dam si noi ceva in schimb.

Ok, ar mai fi si alte lucruri de spus, dar nu mai avem chef sa scriem. Oricum, ne-am cam lungit. Ideea este ca acum ne e mai limpede de ce scriem aici.