Cred ca am oscilat intre a considera drept importante (din punct de vedere logic, ca sa spun asa) relatiile de conditionare necesara dintre actiuni si a considera importante relatiile ce decurg din asumarea raspunderii fata de anumite lucruri (in cadrul unor actiuni).
Mai limpede:
Procurarea ceaiului e o actiune (generica) care reprezinta o conditie necesara pentru actiunile din seria pregatirii unui ceai. Pe de alta parte, procurarea de ceai (frunze, plicuri etc.) nu te angajeaza fata de pregatirea unui ceai. Te angajeaza, in schimb, fata de actul de a opina ca detii ceai (daca nu l-ai consumat, instrainat s.a.m.d.) sau cel putin fata de actul de a opina ca ai procurat ceai (dar fata de act sau fata de o dispozitie de a emite opinia respectiva?).
Dar despre ce fel de angajamente vorbim? Intru intr-o casa straina. Deschid usa de la intrare si pasesc inauntru. Acum trebuie sa inchid usa dupa mine. De ce? Fiindca asa am gasit-o. Dar poate si fiindca asa se obisnuieste.
Firesc e sa pun un lucru pe care l-am folosit in locul de unde l-am luat. Sau “la locul lui”. La fel, “sa fac curat la locul de munca”. Si daca nu folosesc lucruri in comun cu altcineva? Ideea eficientei nu justifica intotdeauna regula asta.
Actiunile prin care am obtinut un anumit grad militar fac posibil ca eu sa dau acum un ordin celor care imi sunt in subordine. Ordinul face posibile actiuni ulterioare (desi nu si pe cea prin care descriu situatia in care am dat cutare ordin subordonatilor – as putea realiza aceasta descriere, in mod fals, si fara sa fi dat vreun ordin).
Pe de alta parte, dand acel ordin devin raspunzator pentru ceea ce fac subordonatii mei. In plus, poate am obligatia de a-i raporta unui superior ca am dat ordinul respectiv. Dand un ordin ma plasez intr-o intreaga retea de actiuni pentru care devin de asemenea raspunzator.
Nu conteaza aici si timpul? Actiunile cu rol de conditii necesare par sa preceada actiunea mea, in timp ce actiunile fata de care devin raspunzator vin de obicei dupa actiunea mea. Dar de ce ar trebui sa fie neaparat asa?
In primul rand, de ce o actiune care reprezinta o conditie necesara pentru o alta nu ar putea avea loc dupa aceea?
Prima actiune este o pregatire pentru X, a doua este necesara pentru a realiza X, dar prima actiune nu isi pierde statutul de pregatire pentru X daca eu nu mai realizez X. Inchei actele pentru un imprumut bancar, ramanand sa fac mai tarziu dovada ca pot oferi anumite garantii. Daca as putea descrie prima actiune drept “obtinere a imprumutului”, atunci as puntea spune ca actiunea care face posibila obtinerea imprumutului (prezentarea garantiilor) reprezinta o conditie necesara pentru prima actiune desi are loc dupa aceasta.
Dar nu pot sa descriu lucrurile astfel. Daca as fi obtinut deja imprumutul, atunci nu mai era nevoie sa prezint garantii. Iar daca este nevoie, atunci prima actiune e diferita, iar succesul ei nu poate fi conditionat de cea de a doua. Prin semnarea hartiilor ma angajez sa prezint anumite garantii, dar acum asta e cealalta relatie despre care vorbeam.
Unde este problema? Conditionarea necesara a actiunilor pare deocamdata sa se confunde complet cu legatura cauzala dintre acestea. De aceea impresia mea era ca pentru a imagina o actiune care sa reprezinta o conditie necesara pentru alta avand loc dupa aceea ar trebui sa apelez la ceva de genul ‘backward causation’.
Totusi, in cazul conexiunilor necesare intre concepte (sau enunturi, in fine), lucrurile nu stau astfel: x e mama numai daca x e femeie – sigur ca esti mai intai femeie si apoi mama, dar nu exista o conexiune cauzala intre a fi mama si a fi femeie; o propozitie este adevarata numai daca este corecta sintactic – corectitudinea sintactica nu e cauza adevarului si nici nu e anterioara adevarului.
Pe scurt, relatia de conditionare necesara dintre concepte nu presupune nici o relatie temporala. In fond, conceptele si continuturile propozitionale, vazute ca obiecte abstracte, sunt atemporale.
Dar actiunile au un continut conceptual incorporat. Iar noi putem vorbi despre actiuni ca tipuri, nu ca ocurente.
Actiunea generica de a procura ceai nu poate cauza actiunile generice din cadrul pregatirii ceaiului (nu numai atat, nici macar ocurentele acestora nu intra in relatii cauzale). Si totusi, imi e imposibil sa-mi inchipui ca pregatesc ceaiul si abia apoi il procur. Sigur, o parte dintre actiunile din seria pregatirii – fierberea apei, de pilda – pot fi realizate si fara a avea ceai, dar infuzarea frunzelor de ceai sau a pliculetului de ceai in apa fierbinte nu se poate realiza fara ceai. Iar ceai nu pot avea fara sa-mi procur (sa presupunem ca asa ar sta lucrurile, detaliile nu conteaza).
“Dar a avea ceai nu e o actiune. Nu cumva conditiile necesare pentru actiuni nu sunt (uneori) alte actiuni, ci anumite circumstante sau stari de lucruri?”