(a) Intentionez sa fac in asa fel incat sa prind un peste numai daca e pastrav.
(b) Intentionez ca numai daca un peste e pastrav sa fac in asa fel incat sa-l prind.
Care e diferenta dintre (a) si (b)? Dupa (a), actiunea pe care intentionez sa o fac este conditionala. Potrivit cu (b), intentionez sa realizez o actiune numai in anumite conditii.
(a) si (b) seamana cu:
(c) Iti promit ca iti voi inapoia banii inainte de sfarsitul lunii numai daca voi lua salariul la timp.
(d) Numai daca voi lua salariul la timp iti promit ca iti voi inapoia banii inainte de sfarsitul lunii.
*
De ce, in cazul actiunilor, imi e mai usor sa ma gandesc la situatii de tipul “numai daca” decat la situatii de tipul “daca… atunci…”?
*
Pot intentiona sa-i invit sa participe la examen pe studenti numai daca au promovat seminarul. Daca ma uit la aceasta intentie, atunci ar trebui sa spun ca actiunea pe care o voi realiza va fi conditionala. Apoi m-as putea afla intr-o sala in care li s-a permis studentilor sa intre doar daca au promovat seminarul. Le voi spune celor de fata ca ii invit sa participe la examen, iar continutul (locutionar al) actului meu de vorbire nu va cuprinde nimic conditional.
As putea spune: intentia mea era, de fapt, ca numai daca studentii prezenti au promovat seminarul sa-i invit sa participe la examen. Altfel spus, intentionam sa realizez o actiune numai daca era indeplinita o anumita conditie. Intentia mea avea o componenta conditionala, dar actiunea mea nu avea una.
*
Nu sunt inca multumit de analogia intre continutul locutionar al unui act de vorbire si continutul unei actiuni. Cred ca doamna Anscombe are dreptate cand spune ca nu putem vorbi despre o actiune in lipsa unei descrieri a acesteia. Orice descriere are un continut, asa ca am putea considera intotdeauna ca actiunea descrisa are continutul care apare in descriere. Dar acum ma pot intoarce la actele de vorbire. Ii spun cuiva “Daca nu vei face X, atunci va fi rau pentru tine.”. Altcineva ma pune sa-mi descriu actiunea si spun: “Incercam sa-l conving sa faca X.”. Continutul descrierii difera de continutul actului de vorbire. Mai mult, continutul actului de vorbire e un conditional, iar continutul descrierii nu este.
S-ar putea raspunde: Aceeasi actiune suporta mai multe descrieri. Aminteste-ti de exemplul cu omul care isi misca bratul, actioneaza pompa de apa, umple rezervorul de apa din casa s.a.m.d.! Omul respectiv nu face mai multe lucruri. Actul de vorbire de dinainte ar putea fi descris spunand “Incercam sa-l conving sa faca X”, dar si “Ii spuneam (sau: il avertizam) ca daca nu va face X, atunci va fi rau pentru el”. Daca ne pastram la un nivel elementar al descrierilor actiunilor, nu vor mai exista diferente intre continutul unei actiuni, continutul descrierii acesteia si continutul intentiei agentului actiunii.
*
Si totusi, ne-am putea uita la omul care actioneaza potrivit intentiei de la (a) si sa nu vedem nimic conditional in ceea ce face. Nu inseamna asta ca e o diferenta intre continutul intentiei si continutul actiunii propriu-zise?
Raspunsul trebuie sa fie negativ si cred ca poate fi sustinut un raspuns negativ in felul urmator. Enunturile conditionale sunt enunturi complexe. Oamenii fara pregatire logica pot avea dificultati in a recunoaste un conditional. Pot intelege antecedentul si consecventul si nu pot vedea relatia logica. Sau pot sa creada ca vorbitorul sustine o afirmatia din consecvent pe baza afirmatiei din antecedent, pe care o sustine in mod distinct. Daca ne uitam la actiunile mai simple care compun “prinderea pestilor numai daca sunt pastravi”, aceastea nu vor fi conditionale. Caracterul conditional apare abia daca luam in considerare un complex – omul foloseste o momeala speciala pentru pastrav, da drumul pestilor prinsi care nu sunt pastravi etc.
*
Doua actiuni care fac parte din serii diferite (nu detaliez acum ce inteleg prin “serie”) nu pot sta in conjunctie, asa cum nu pot sta in conjunctie doua propozitii scrise in texte diferite. Desigur, pot scrie un alt text in care sa le pun in conjunctie, dar primele doua propozitii (vorbesc acum despre ocurente) nu pot sta in conjunctie.
Mi s-ar putea raspunde ca numai obiectele lingvistice pot intra in relatii logice, nu si ocurentele lor. Nu vad, insa, pe ce s-ar putea baza aceasta idee.
*
Side note: poate mi-ar prinde bine sa recitesc articolul doamnei Dorothy Edgington despre conditionali.