Ce anume face o persoana care rosteste cuvintele din titlu?
Intrebarea e neclara. Cand vorbim despre ce face persoana care spune “La revedere!” am putea avea in vedere mai multe lucruri diferite:
1) Ce tip de act ilocutionar realizeaza vorbitorul? Un constatativ, un directiv, un comisiv sau o recunoastere (acknowledgment)?
2) Care este forta ilocutionara a actului de vorbire? Vorbitorul realizeaza predictia ca ne vom revedea, imi sugereaza sa ne revedem, propune sa ne revedem, promite ca ne vom revedea, marcheaza faptul ca ne despartim (sau incheierea unei conversatii) sau imi ureaza sa apuc revederea?
3) Care ar putea fi, intr-un anumit context, forta indirecta a acelui act ilocutionar? Mi-ar putea vorbitorul sugera, cere sau impune sa plec?
4) Ce efect (intentionat sau neintentionat) are rostirea expresiei “La revedere!” asupra comportamentului interlocutorului?
5) Ce actiune realizeaza persoana care spune “La revedere!”? Este actiunea realizata diferita de actul ilocutionar realizat? Putem vorbi la acest nivel despre rostirea sunetelor, lovirea tastelor sau lasarea unor semne pe o foaie de hartie, sau ar fi mai bine sa vorbim despre “actiunea de a-ti lua ramas bun”, care poate fi realizata prin intermediul unor acte ilocutionare diferite?
6) Care este actiunea mai larga din care face parte actiunea de a-ti lua ramas bun? A pleca, a te desparti, a incheia o intrevedere?
7) Ce schimbare se produce in urma actiunii de a-ti lua ramas bun?