“Interviul cu un om politic ar trebui sa aiba un anume relief: fie ca e solicitat de omul politic, care vrea sa foloseasca ziarul drept un vehicul – iar ziarul este cel care apreciaza daca ii acorda spatiu -, fie ca e solicitat de ziar, cu dorinta de a aprofunda o anume pozitie a omului politic.
Un interviu serios cere mult timp si persoana intervievata (cum se intampla in aproape toata lumea) trebuie sa-si revada declaratiile, pentru a se evita eventuale rastalmaciri si dezmintiri.
Astazi cotidienele publica vreo zece interviuri pe zi, la botul calului, in care intervievatul spune ceea ce le-a mai spus si altor ziare, dar, pentru a inabusi concurenta, e nevoie ca interviul acelui ziar sa fie mai savuros decat cel aparut altundeva. Prin urmare, jocul consta in a-i smulge politicianului o declaratie partiala care, premeditat subliniata, va duce la declansarea scandalului.
Si atunci omul politic, iesind tot in arena a doua zi ca sa dezminta ceea ce declarase cu o zi inainte, este oare o victima a presei?
Ar trebui atunci sa-l intrebam: “Dar de ce accepti in loc sa adopti tehnica sigura a lui no comment?”.