Ati patit vreodata chestia asta? Vine cineva si va povesteste ceva. La sfarsit va pune sa promiteti ca n-o sa-i mai spuneti nimanui ce v-a povestit. Mie asta mi se pare o faza nashpa.

De ce? Fiindca nu mi-ai spus de la inceput ca o sa-mi spui un secret. Daca mi-ai fi spus de la inceput, poate n-as fi avut chef sa ascult ce-o sa-mi spui. Poate iti spuneam ca nu vreau sa trebuiasca sa tin secrete fata de alti prieteni si mai bine nu-mi povestesti nimic.

Asa, am stat si te-am ascultat. N-am un buton de erase. Daca mi-ai povestit ceva personal, probabil am obligatia sa tin cont de ce ma rogi si sa-ti pastrez secretul. Daca vorbesc, sunt nashpa. Dar tu m-ai pus in situatia asta, fara sa ma lasi sa aleg daca vreau sa fiu intr-o astfel de situatie sau nu.

Si de fapt, de ce au nevoie oamenii de secrete?