Tag Archives: religie

Biserica, troglodiții și ‘Mniezo

Sunt enshpe popi de cacao. De ce ne mirăm? Politicieni de cacao sunt, profi imbecili și libidinoși sunt, doctori lacomi și incompetenți sunt, despre avocați nici n-are rost să mai vorbim.

Suntem o țară de jmecheri și țepari, prostirea fraierilor e sport național. Se practică de la televizor și până în colțul străzii. De ce n-ar trece și prin biserică?

Ah, biserica! Vai, care toacă din banii publici. Poate o fi așa. Asta înseamnă că e cot la cot cu alte ONG-uri care căpușează statul. Poate și ICR-ul ar trebui să o lase mai moale cu banii publici. Poate ar fi mai bine să privatizăm toate institutele de cercetare, muzeele, parcurile naturale și tot așa. De ce nu și școlile și spitalele?

Sau să li se taie conducta măcar ăstora de la biserică, că tot iau bani de la gura orfanilor și bătrânilor.

Yeah, lol. Poate ne uităm cum e și în alte țări.

Dar toate chestiile astea nu au legătură cu credința religioasă și cu Dumnezeu. Sunt filme diferite. Poți să recunoști că sunt probleme cu instituția și cu reprezentanții ei fără să îți bați joc de credința religioasă cu care sunt asociați ăia.

Tot felul de troglodiți, retrograzi, xenofobi, rasiști, misogini, homofobi sau, pur și simplu, cretini încuiați, se folosesc de religie ca de un camion cu care să își plimbe rahatul prin lume. Asta nu înseamnă că religia are vreo vină. Poate că biologia evoluționista a fost folosită (via Nietzsche) de fasciști. Dacă ar fi așa, asta n-ar însemna că e greșită sau că are vreo vină.

One more time, hai să nu încurcăm borcanele. Credincioșilor cu bun simț nu le folosește la nimic să îi întrebi de ce nu devin atei când văd “cum fură popii”. Dacă nu ți-ai pus în cap să devii un nou Luther (al ortodocșilor), mai bine stai în banca ta. Poți încerca să reduci daunele pe care le produc biserica și falșii credincioși în societate. Cu asta îți ținem pumnii, iar oamenii pentru care Dumnezeu și religia creștină înseamnă cu adevărat ceva ar putea să îți țină pumnii chiar și ei.

Da’ chestia cu ‘Mniezo mai bine o lași pe seama teologilor și a filosofilor religiei. Zicem și noi. Așaaaaa,… ca sfat, ca să nu te faci de cacao.

Prejudecata zilei: Credinciosii sunt irationali

Iar în ce îi priveşte pe cei ce consideră că credinţa şi raţiunea sunt două ţinuturi distincte şi ar dori să ne facă să gândim că bunul simţ nu are ce căuta tocmai acolo unde e mai mare nevoie de el, sunt hotărât să nu argumentez niciodată împotriva unor astfel de oameni, lăsându-i în posesia netulburată a prejudecăţilor lor.

(Episcopul George Berkeley, Alciphron: or the Minute Philosopher, 1732)

Ora de religie

Mno, ăia care făceau până acum cerere nu mai trebuie să facă, iar ăia care nu făceau, de-acuma trebuie să facă. Mare brânză. Motivul e simplu. Nu toți sunt creștini ortodocși. Iar dintre cei care sunt, nu toți vor asta pentru copiii lor – să devină buni credincioși ortodocși. E aiurea să fii făcut să te simți prost pe motivul asta, să trebuiască să faci o cerere și să dai explicații. Să te scuzi, vezi doamne, că nu-ți dai copilul să fie educat să devină un bun credincios ortodox.

De scuze și explicații ai avea nevoie dacă ai spune că nu vrei ca al tău copil să învețe să citească, să socotească, că nu vrei să aibă cultură generală, că nu vrei să primească o bună educație științifică sau că nu vrei să învețe să gândească critic, cu propria minte. Sau dacă ai spune că nu vrei să devină un om corect, un bun cetățean și alte lucruri de felul ăsta.

Sigur că nu poți avea o cultură generală bună dacă nu știi nimic despre religie. Credințele religioase sunt o parte a culturii noastre. Spun ceva despre noi, ca oameni. Dar la fel stau lucrurile și cu muzica, artele plastice sau arhitectura. Dacă nu poți să distingi între baroc și gotic, ai o mare gaură în cultura generală. Ca să nu mai vorbim despre stilul brâncovenesc. Sau despre alte chestii specific românești, care s-ar putea învăța în cadrul unor ore de etnografie și folclor.

Dar din cultura universală recentă fac parte și jocurile pe calculator. Cum mai poți fi un om cultivat, în prezent, dacă n-ai auzit de Mario, Sonic sau Zelda? Nu ține de cultura generala să știi că Wolfenstein a fost primul shooter 3D? Nu e firesc să îl joci la ore, ca să îți dai seama cum era?

Ar fi util ca la școală copiii să învețe să cânte la un instrument muzical? Poate că da. Ar fi utile niște ore de istoria tehnologiei? Nu e interesant să înveți la școală despre cum au apărut vapoarele cu aburi, despre cum explodau la început cazanele și despre cum au fost introduse, după tot felul de discuții, reglementări de siguranță pentru cazane? Sau despre cum au fost inventate și cum functioneaza televizoarele sau cuptoarele cu microunde?

Nu suntem toți strategi militari, croitori sau tâmplari, dar nu ar putea să țină de o minimă cultura generală să ai câteva noțiuni de strategie militară, de tâmplărie sau de croitorit? Nu e normal să poți distinge un goblen de un milieu croșetat? Și dacă tot vorbim despre meserii, câteva noțiuni de drept, contabilitate sau statistică nu i-ar strica nici unui adolescent. De ce nu ar exista asemenea ore la școală? De ce ar fi mai importantă istoria religiilor decât istoria dreptului?

Părinții pot dori tot felul de ore. Dar ce contează asta? Chiar dacă majoritatea părinților ar cere anumite ore, ce importanță ar avea asta? Există, totuși, specialiști. Sunt oameni care au studiat pedagogia, psihologia școlară și tot felul de chestii din astea. Nu e mai bine să vedem ce cred și ce spun ei?

Altfel, sigur, oricine poate avea păreri. Un lucru e sigur: nu ne putem permite să plătim bani publici pentru prea multe ore și nici nu e ok să le facem copiilor un program exagerat de încărcat. Există o serie de abilități și cunoștințe de bază, la care nu se poate pune problema să renunțăm. Religia, nici măcar predată ca la școală și nu ca la biserică, nu se află printre ele.

Să ne gândim, prin contrast, la istoria literaturii universale – nu ar trebui să se facă așa ceva la școală, ani de-a rândul? Și totuși nu se face. Dar atunci tu, ca părinte, ce faci? Stai ca prostul? Scrii petiții? Poate faci și asta, dar încerci să le faci copiilor tăi un program de lectura, să citești cu ei, să discuți. Dacă ții neapărat ca ei să devină și niște buni creștini ortodocși, cine te oprește să mergi cu ei la biserică, să citești împreună cu ei Biblia și să o discuți s. a. m. d.? De ce să plătim noi pentru asta? Nouă, în particular, ni s-ar părea o nesimțire să îi punem pe alți oameni să plătească pentru ca Răzvan și Mihai să devină niște buni catolici.

In toată Europa se distinge între “education about religion” și “education into religion”. A doua chestie nu se face pe bani publici. Prima se poate face pe bani publici, dar s-ar putea să fie alte chestii cel puțin la fel de importante pentru care să vrem să folosim banii ăia. De ce să plătim pentru ore de dans sau pentru autoapărare, când orele respective ar putea fi oferite ca opționale, în locul religiei? Chiar e nevoie să înveți despre religie din clasa 0 și până termini liceul, în fiecare an?

Sigur asta vrea Dumnezeu, să se roage copiii în loc să danseze?

Crima, religia, libertatea de exprimare

Mai intai, sa ne punem in locul familiilor celor uciși. Ți-a murit, să zicem, soțul (sau tatăl, fratele etc.). Lucra la ziar, au venit unii și l-au impuscat. Numai de tam-tam în presă și de discuții intelectuale nu-ți arde. Cu atat mai putin de texte produse de indivizi pentru care moartea cuiva e un prilej să te dai deștept: ”n-ar fi trebuit sa deseneze, i-a provocat pe teroristi”.

Asta se cheamă să dai vina pe victimă. E ca atunci când zici că victima unui viol l-a provocat pe violator prin felul în care era îmbrăcată. ”Si-a pus poalele in cap, ce sa-i faci…”. De aici și până la a spune că merita ce i s-a întâmplat nu mai e decât un pas.

Într-o țară în care nu există pedeapsa cu moartea nimeni nu ”merită” sa fie împușcat. Nici măcar un terorist. Cu atât mai puțin un om care te jignește. Cu atât mai puțin un om care nu te jignește, ci doar râde de tine (sau de ce crezi tu). Într-o țară în care există pedeapsa cu moartea, chiar daca ”ar merita” cineva pedeapsa cu moartea, nu te duci tu să-l împuști. Asta înseamnă să trăiești într-un stat de drept. Legea îți face dreptate, nu-ți faci tu, pe cont propriu.

Actul teroriștilor e un act criminal. În primă instanță, asta e tot ce contează. Nu e nevoie să empatizezi cu criminalul, să încerci să îl înțelegi, să-i găsești scuze ș.a.m.d. Nu-i nevoie să discuți despre libertatea de expresie și felul în care ar trebui să fie limitată, preluând mesajul pe care încerca să îl transmită teroristul criminal.  E suficient să încerci să înțelegi prin ce trece familia victimei și să îți dorești ca criminalii să fie prinși și pedepsiți. Abia atunci când criminalii vor ajunge la proces poți să încerci să îi înțelegi și pe ei. Dacă vrei.

În pasul următor, te întrebi ce s-ar putea face pentru ca asemenea crime să nu se mai întâmple. Ce poate să facă statul? Să fie mai eficient, să aibă măsuri de securitate mai bune etc. Cât de bune? Îl putem lăsa să încalce dreptul la viață privată al cetățenilor? Nu. Asta e, trebuie să se descurce altfel. N-ar putea fi prevenite astfel de crime dacă oamenii ar fi învățați să își rezolve conflictele de opinii prin dialog și nu prin violență? Ba da. Poate merită să băgăm bani în asta. Etc.

Nimeni nu e criminal pentru că face parte dintr-o anumită etnie sau e de o anumită naționalitate. Dar dacă motivația crimei e religioasă, ce facem cu religia? Nimic. Problema nu e religia, ci fanatismul. Ești fanatic dacă ți se pare intolerabil ca altcineva să nu-ți împărtășească opiniile (sau credința; sau stilul de viață).

Duce religia automat la fanatism? Nu. Toleranța a fost inițial o valoare religioasă. Poate uneori a fost doar din vârful buzelor, dar asta nu mai contează. Acum e o valoare universal umană, pur și simplu. Nu-i nevoie să citești Biblia pentru a fi o persoană tolerantă. E suficient să citești niște studii de antropologie culturală. Anumiți credincioși pot fi intoleranți față de un stil de viață pe care îl consideră păcătos, dar asta nu înseamnă că vor să dispară de pe lume toți cei care nu împărtășesc credința lor. Esența poveștii e că azi nu mai poate exista nici o religie care să încurajeze fanatismul. Nici măcar ideologiile politice extremiste nu-și permit să încurajeze fanatismul.

Sigur, există fanatici și există oameni care, fără a fi fanatici, nu sunt prea toleranți. Există și stiluri de viață cu privire la care nu se ridică problema toleranței – stilul de viață al teroristului sau cel al criminalului în serie. Nimeni nu spune că ar trebui să fim toleranți față de lipsa de educație. Adevărurile științifice nu sunt opinii susținute cu fanatism. Diferențele dintre cazuri se văd ușor, dacă știi să gândești critic.

E mai bine să-ți dai copiii la școală decât să nu îi dai la școală. Aici nu e vorba despre două stiluri de viață diferite, ambele acceptabile. Nu e neapărat mai bine să îți botezi copiii ortodocși decât să îi botezi catolici. Nu e neapărat mai bine să îi înveți să fie credincioși creștini decât să îi înveți să fie credincioși musulmani sau să îi lași să rămână atei. Aici e vorba despre stiluri de viață diferite, în egală măsură acceptabile. A-i educa pe oameni să înțeleagă asta nu înseamnă să fii împotriva religiei. Într-o lume în care lucrurile astea nu sunt înțelese, religia nu are mari șanse de supraviețuire.

Abia după toate astea putem lua ce s-a întâmplat ca pretext pentru a vorbi despre libertatea de exprimare. Atunci când o bună parte din blogosferă era ”alături de Gramo” nu ne-am închipuit că toți cei care erau alături de noi ar fi făcut aceleași lucruri, că toți ar fi considerat că temele noastre sunt unele la care merită să te gândești sau că erau neapărat de acord cu maniera noastră de a-i provoca pe alții să se gândească la temele respective. A fi alături de Charlie nu înseamnă să crezi automat că orice merită să fie ridiculizat. A fi alături de Andrei Pleșu atunci când e linșat mediatic nu înseamnă să crezi că are întotdeauna dreptate.

Dar e o diferență între ”X nu merită să fie ridiculizat” și ”ridiculizarea lui X nu ar trebui să fie permisă”. Poate că nu merită să îi ridiculizăm pe oamenii lipsiți de educație fiindcă prin asta nu o să îi facem să fie mai educați. Dar poate noi credem că ridiculizându-i i-am putea motiva să se educe. Sau poate nu credem nimic, ci doar vrem să ne distrăm pe seama lor. Sau poate nu se știe ce vrem. În ce privește libertatea de exprimare, mingea nu e în terenul celor care se exprimă liber. Pornim cu presupunerea că totul e liber. Pentru a restrânge libertatea de exprimare e nevoie de justificări.

Și atunci, cum se procedează? De pildă, putem începe prin a interzice chestiile care încurajează discriminarea. Într-o Europă plină de creștini, ajung creștinii să fie discriminați fiindcă sunt ridiculizați? Nu. Atunci de ce să nu permitem să fie ridiculizați? Fiindcă se simt jigniți? Una e să te simți jignit și alta e să fii jignit. Un ardelean s-ar putea simți jignit auzind un banc cu ardeleni, dar asta nu înseamnă neapărat că a și fost jignit.

Nici măcar ridiculizarea unei categorii deja discriminate nu încurajează în mod automat discriminarea. O încurajează doar dacă întărește acele prejudecăți în virtutea cărora există discriminare. Dacă râd de homosexuali prezentându-i ca pedofili, contribui la discriminarea lor. Dacă mi se pare amuzantă situația în care își tot distribuie și redistribuie rolurile tradiționale heterosexuale pentru a se eschiva de la treburi casnice, pot să râd de ei fără să îi discriminez.

Ne abținem, în mod obișnuit, să ridiculizăm suferința oamenilor, dar ar trebui să ne fie interzis să facem asta? Și dacă râsul e pentru cineva o reacție de apărare în fața suferinței? Ce rău îmi face o persoană care găsește ceva amuzant în suferința mea? Nu pot distinge un astfel de caz de cazul cuiva care își bate joc de suferința mea?

Există nuanțe și cazuri complicate. Dar strategia generală pare a fi asta. Cu riscul de a greși, nu interzicem ceva decât atunci când e evident că are efecte inacceptabile. Discriminarea e inacceptabilă. Disconfortul psihologic nu e inacceptabil. Simpla oripilare a publicului larg nu e suficientă pentru a restrânge libertatea de exprimare. Pentru unii poate fi semn de prost gust sau de lipsă de bun simț să ”îți pui poalele în cap”. Poate n-ar merita să faci asta. Dar tot e discutabil că ar trebui să i se interzică cuiva să facă chestii de prost gust (sau lipsite de bun simț).

Heterosexualii sunt impotriva naturii

Iata si de ce. Cele mai vechi forme de viata se reproduceau asexuat. Era mult mai eficient. Unii au spus ca reproducerea sexuata (specifica heterosexualilor), desi mai putin eficienta, le-ar fi dat noilor fiinte sanse mai bune de a se adapta la mediu. Doar ca nu e asa, fiindca s-au gasit o groaza de organisme unicelulare, plante, insecte, crustacee etc., care se reproduc asexuat, in medii extrem de neprielnice. Mai mult, o serie de fiinte vii care se reproduc sexuat si-au pastrat si capacitatea de a se reproduce asexuat (serpii boa constrictor, de pilda).

Cum au aparut, deci, heterosexualii? Probabil printr-un accident nefericit. La inceput, cand s-a intamplat asta, era clar ca se reproduc intr-un mod anormal si ca sunt impotriva naturii. Intreaga natura se reproducea asexuat, numai ei erau pe dos. Daca organismele unicelulare ar fi avut mai multa minte, ar fi incercat sa-i vindece pe primii amarati de heterosexualitatea lor nefireasca (sau macar ar fi strigat: “Kill the motherfuckers!” – iar in cazul asta “motherfucker” nici macar nu ar fi fost o injuratura, fiindca primii heterosexuali erau, cu siguranta, si incestuosi). Din pacate, nimeni n-a putut sa faca nimic si asa s-a raspandit epidemia. Animalele aparute mai tarziu pe scara evolutiei s-au trezit direct cu aceasta boala rusinoasa.

Dar noi, oamenii, am putea face ceva. Din moment ce heterosexualitatea este o boala, am putea cauta un leac. Sa ne intoarcem la traditia stramoseasca a sanatoasei reproduceri asexuate, acelasi mod de reproducere prin care a venit pe lume si Mantuitorul, ca un pui de boa constrictor nascut doar din corpul mamei sale. Sigur exista o solutie, iar daca oamenii nu o gasesc, sau nu o cauta, asta se intampla fiindca Diavolul vrea sa ne opreasca. Apostolul Pavel ne-a spus clar si raspicat ca sexul e o uraciune in fata Domnului, dar noi am continuat sa-l practicam, considerandu-l esential pentru reproducere. Am uitat ca heterosexualitatea e o boala de care trebuie sa ne vindecam. Cartea Naturii si vorbele Scripturii ne spun asta pe o singura voce. Sa luam, deci, aminte!

Veneam de pe malul marii si am gasit o carte pe jos

image

Cica: “Cum trebuie sa participe un intelectual la viata Bisericii si care este slujirea lui? Sa participe ca si un neintelectual, sa participe cu smerenie la invatatura crestina, sa ia parte la Liturghie, de la inceput pana la sfarsit, sa fie spovedit si el ca orice crestin. Nu intereseaza pe Dumnezeu ca este intelectual sau neintelectual. (…)”. Weird! 🙂

In alta ordine de idei, voi ce va luati de citit la mare?

Filosofia religiei (1)

Am incercat si anul trecut sa fac ceva de genul asta cu un curs de Introducere in filosofie. Pe scurt, timp de 12 saptamani o sa postez in fiecare luni cate o prezentare (prezi + audio). Materialele provin de la un curs optional de Filosofia religiei pe care l-am tinut semestrul trecut la Facultatea de filosofie (Universitatea din Bucuresti).

Puteti sa-mi puneti intrebari legate de fiecare prezentare timp de 2 saptamani dupa ce e postata. Dupa aceea se inchid comentariile. Have fun!

Continue reading

Ce-am inteles din The Host (cartea doamnei Stephenie Meyer)

Daca n-ati citit cartea, sorry. 🙂 Anyway, nu vreau sa vorbesc despre povestea din carte si nici despre partea “psihologica” (ce se intampla cand ai o voce straina in cap si discuti cu ea sau cand inainte sa faci anumite lucruri se ciocnesc in mintea ta doua vointe diferite s.a.m.d.). Vreau sa vorbesc doar despre suflete.

Continue reading