Tag Archives: prietenie

Aristotel, Etica nicomahica – Ce-a inteles Gramo (86)

[textul e aici, pagina proiectului e aici]

Problema lui Aristotel mi se pare interesanta: Daca un prieten s-a schimbat, mai trebuie sa raman prieten cu el? Bineinteles ca e usor sa raspunzi: depinde de schimbare si de fiecare caz in parte. Dar Aristotel are un soi de schema generala pe care incearca sa o aplice la toate cazurile.

Prieteniile bazate pe placere sau pe interes, in sensul lui, se duc de rapa atunci cand oamenii nu-si mai servesc reciproc interesele sau nu-si mai fac placere unul altuia, e clar. Dar in astfel de cazuri, intr-un fel, oamenii nu se raporteaza cu adevarat unul la celalalt ca niste prieteni.

Continue reading

Sa citim impreuna – Aristotel, Etica nicomahica (86)

III

O alta intrebare care se pune este daca trebuie sa rupem sau nu relatiile cu prietenii care nu-si pastreaza conduita initiala. Dar este oare suprinzator ca prieteniile bazate pe interes sau placere sa se destrame cand cei doi inceteaza sa-si fie utili sau placuti unul altuia? In fapt, prietenia lor numai in virtutea acestor avantaje existase, deci nimic mai firesc decat sa dispara odata cu ele. Continue reading

Aristotel, Etica nicomahica – ce-a inteles Gramo (85)

[textul e aici]

In capitolul II din cartea a IX-a Aristotel vorbeste despre mai multe intrebari. Eu cred ca erau intrebari pe care le puneau oamenii invatati de pe vremea lui. Probabil era vorba de mai multe dileme morale.

Cum ar fi: tatal meu imi spune sa merg sa tai lemne, dar medicul imi recomanda sa nu ies din casa – pe cine ascult?

Sau: Nu pot sa iau decat un cadou de Craciun. Cui ii iau cadou, prietenului cel mai bun sau colegului care mi-a imprumutat niste bani cand aveam mare nevoie de ei?

Continue reading

Aristotel, Etica nicomahica – ce-a inteles Gramo (84)

Aristotel spune: “cizmarul primeste in schimbul incaltamintei recompensa proportionala cu meritul sau”. Si totusi, cum masuram? De unde stim cat e meritul cizmarului? Si cum putem transforma meritul cizmarului intr-o suma de bani?

Si cum se face ca doi cizmari la fel de buni, muncind in timpuri diferite si in tari diferite, primesc sume de bani foarte diferite? Poate cineva sa spuna cati bani merita pentru o anumita munca fara sa stie care e cererea si oferta pe piata?

De ce crede Aristotel ca simpla existenta a banilor e suficienta pentru a putea masura meritele oamenilor in bani? Sau nu crede asta?

Continue reading

Sa citim impreuna – Aristotel, Etica nicomahica (84)

Cartea a IX-a

I

In toate prieteniile eterogene, proportia este cea care, dupa cum am spus, stabileste egalitatea si salveaza prietenia. Astfel, chiar si in forma ei politica, de pilda, cizmarul primeste in schimbul incaltamintei recompensa proportionala cu meritul sau, la fel si tesatorul si toti ceilalti. In acest domeniu s-a instituit ca masura comuna moneda si in consecinta toate se raporteaza la ea si se masoara cu ea. In prietenia erotica, insa, uneori cel ce iubeste se plange ca iubirii sale pasionale nu i se raspunde la fel, chiar si cand intamplarea face sa nu aiba nimic demn de iubit; la randul sau, cel iubit se plange adesea ca celalalt, care la inceput ii promisese totul, acum nu-si respecta nici una dintre promisiuni. Asemenea lucruri se intampla cand primul iubeste urmarind placerea, celalalt interesul, si cand nici unul, nici altul nu gaseste in legatura lor avantajul urmarit. Continue reading

Aristotel, Etica nicomahica – ce-a inteles Gramo (83)

[si cu asta am terminat cu capitolele cu care ramasesem in urma; btw, asta e ultimul capitol din cartea a opta]

In capitolul asta Aristotel trece la prieteniile intre oameni care n-au pozitii egale. Mie mi-e greu sa numesc o relatie in care oamenii n-au statut egal “prietenie”, dar o sa trec peste asta.

Continue reading

Aristotel, Etica nicomahica – ce-a inteles Gramo (82)

[capitolul despre care vorbesc e aici]

Ok, capitolul asta m-a enervat. Din mai multe motive. Primul este ca ma asteptam ca Aristotel sa vorbeasca despre cum ar trebui sa ne purtam in cadrul prieteniilor dintre rude si al prieteniilor dintre oameni care nu sunt rude. Iar el revine la prieteniile bazate pe interes, placere si virtute (cu raporturi de egalitate sau nu).

Continue reading

Aristotel, Etica nicomahica – ce-a inteles Gramo (81)

[in sfarsit am ajuns si la asta; capitolul despre care vorbesc mai jos e aici]

Dupa paranteza cu formele de guvernamant, Aristotel se intoarce la prietenie. Iar acum distinge intre prieteniile dintre membrii unei anumite comunitati (cred ca aici ar intra prieteniile dintre colegii de clasa, la scoala) si prietenia dintre rude.

Continue reading

Sa citim impreuna – Aristotel, Etica nicomahica (82)

[capitolul asta trebuia sa apara de ieri, sorry]

XIII

Pentru ca, asa cum am spus la inceput, exista trei forme de prietenie si, in cadrul fiecareia dintre ele raporturile dintre prieteni implica fie egalitatea, fie superioritatea unuia dintre ei (caci pot deveni prieteni si oameni egali in virtute, lucru valabil si pentru prieteniile intemeiate pe placere sau interes, unde prietenii pot fi egali sau diferiti in ce priveste avantajele corespunzatoare), trebuie ca cei aflati pe plan de egalitate sa respecte egalitatea in ce priveste sentimentele reciproce si sub toate celelalte aspecte, iar in prieteniile dintre inegali sa li se ofere celor ce sunt superiori un avantaj proportional cu superioritatea lor.

Continue reading