Tag Archives: ponta

Societatea omenoasă a lui Victor Ponta

Zice Victor Ponta pe blog:

Societatea omenoasa pe care mi-o doresc pentru Romania ar avea in vedere in primul rand o schimbare de atitudine: abandonarea ideii de individualism crunt in favoarea celei de comunitate.

Nici un om ok nu poate să nu fie de acord cu asta. Doar un individ bolnav la cap nu și-ar dori ca oamenii să fie mai puțin individualiști (și egoiști), să își formeze un simț al comunității din care fac parte etc. Mai ales în România ar fi nevoie de așa ceva, fiindcă, în mod paradoxal, comunismul a dus la pierderea acestui simț al comunității.

Problema e că imediat după citatul de mai sus Ponta începe să vorbească despre ajutoare sociale. Unii dintre noi și-au pierdut complet încrederea în “omenia de stat”. Când ai un sentiment puternic al comunității vrei să faci chestii pentru comunitatea din care faci parte – voluntariat, donații etc. -, nu să dai mai mulți bani statului, ca să fure din ei guvernanții și să nu mai ajungă nimic la cei care au nevoie de ajutor.

Fapte, nu vorbe

E un slogan bun. Am observat o chestie interesantă. E un slogan bun pentru “nehotărâți”. A vota înseamnă să faci ceva. E o faptă. Ceva pentru care trebuie să îți și asumi răspunderea. A sta acasă povestind despre cum n-ai tu ce să votezi, cum nu te-au convins candidații, găsindu-ți scuze etc. înseamnă, până la urmă, să vorbești, în loc să faci ceva.

Dacă asta cu “fapte, nu vorbe” ți se pare o idee bună, o aplici. Vrei să o aplice politicienii, dar tu nu? Păi n-ar fi cam nedrept? De ce doar unii să vorbească mai puțin, dar să facă mai mult?

“Păi ăla e politician. E plătit.”

Și tu ești cetățean. Stai pe teritoriul unui stat care încearcă să îți protejeze niște drepturi, libertății, alea-alea. Tot e mai bine decât în junglă. La noi, chestiile astea funcționează cu un președinte de stat, altfel nu. Nu-i normal să votezi, adică să faci ceea ce ține de tine pentru ca statul în care ești să funcționeze? Sau vrei să plătești pe cineva să voteze în locul tău?

“Dar nu m-a convins nici unul dintre candidați.”

Hai să zicem că ar fi așa. Ceri să fie pe buletinul de vot o căsuță cu “nu mă satisface nici un candidat”. Și până apare chestia asta te duci la vot, întrebi acolo cum să faci să se vadă că asta vrei să votezi și gata. Sau îți desenezi căsuța aia cu mâna ta pe buletinul de vot și o ștampilezi. Daca fac asta mai mulți oameni, tot se schimbă ceva.

“Nu se schimbă, îmi fură aia votul sau îl dau anulat, e degeaba.”

Aha, tot să vorbești vrei. Atunci rămâi cu vorbele. Dar nu te mai lăuda că tu vrei “fapte, nu vorbe”. Nu vrei. Doar spui asta. Tot vorbe.

De fapt, nu înțeleg de ce nu te duci să-l votezi pe Ponta. Ești la fel de mincinos și de ipocrit. Probabil de lene.

“Da’ ce, toți ăia care se duc să voteze cred în ‘fapte, nu vorbe’?”

Nu. Ăia care nu se duc nu cred. De aici nu decurge că toți ăia care se duc cred. Unii votează ca să nu intre în pușcărie. Sau ca să iasă din pușcărie. Ei sau prietenii lor.

Alții se duc de frică să nu ajungă România o țară ca în vest. Adică o țară în care trebuie să respecți reguli, să muncești cinstit, să îți respecți promisiunile. Dar ca să fii așa trebuie să ai măcar o idee vagă despre cum e în vest. Să fi fost acolo, să-ți fi luat amendă fiindcă ai aruncat gunoaie pe jos, să nu te fi simțit bine printre oameni serioși, să zici că vesticii muncesc ca roboții. Mai sunt unii care nici măcar nu înțeleg așa ceva.

O tanti din Galați apărea într-un clip. “Ponta e om bun, neamțul nu e român, ne vinde la străini.” – asta era tot ce știa să spună, plus câteva minciuni pe care nici ea nu le credea. În rest, aflai că a muncit 25 de ani și a ieșit la pensie. Că i-a dat Iliescu. Dacă muncești de la 20 ani, te pensionezi la 45. Și spera să-i dubleze Ponta pensia. Când i sa zis “dar le distrugeți tinerilor viitorul”, a răspuns că tinerii să meargă să muncească.

Nu i se părea că ar fi nedrept să muncească alții de două ori mai mult, de trei ori mai bine decât ea, până la adânci bătrâneți, ca să o țină pe ea în spate. Femeia asta nu avea nici măcar ideea de dreptate în cap. Ca să te gândești dacă e ceva drept sau nedrept, trebuie să ai, totuși, o idee de dreptate. Ea nu avea nici una.

Nu-i vina ei. A crescut într-o epocă în care ideea de dreptate nu mai exista. N-a avut de unde să învețe. Ea nu are cum să se îngrijoreze că e cineva nedreptățit în țara asta. Pentru ea “dreptate” nu înseamnă decât “eu supraviețuiesc”. Nedreptate? – “Unul care mi-a dat bani sau e prieten cu ăia de la care-mi vin banii e la închisoare.”.
Cum să își facă femeia asta griji pentru statul de drept? Putem noi să-i spunem orice, ea prin vot își apără singurul fel de a trăi pe care îl cunoaște.

Ca femeia asta mai sunt mulți. Ce înțeleg ei când aud “fapte, nu vorbe”? Că nu doar o să li se promită, o să li se și dea ceva. Ei nu se mulțumesc cu “promisiuni electorale”. Trebuie să le dai ceva ca să te voteze. Fapte, nu vorbe.

Iar tu? Te crezi mai presus fiindcă stai și comentezi pe net? Nu-ți dai seama cât e de ridicol să te plângi, în condițiile astea, că nu te-a convins nici un candidat?

Putem să ne rupem în figuri și idei politice cât vrem. Fie credem că trebuie să facem noi înșine ceva, fie nu. Discută politică la nesfârșit oameni care habar n-au. Se plâng că n-a existat o dezbatere reală la televizor oameni care abia dacă știu ce-i ăla un argument.

Încearcă să se dea “intelectuali de stânga” unii care nu stăpânesc concepte politice elementare – libertate, egalitate, drepturi naturale, proprietate, gen. Dacă ar exista un partid de stânga pe bune, la noi, n-ar fi votat de oamenii care au nevoie de protecție socială. Fiindcă partidul ăla ar veni cu un program de guvernare de stânga și atât. Iar România profundă din Evul Mediu timpuriu nu votează fără amenințări și pomeni.

Și atunci, ce înseamnă “fapte, nu vorbe”? Înseamnă să pui mâna și să te duci să votezi. Și dacă vrei să discuți politică, să pui mâna și să îți faci un pic de educație politică mai întâi. Iar dacă după aia tot te interesează politica, să pui mâna și să te înscrii într-un partid. Sau să faci tu unul. Și dacă nu te interesează de fapt politica, să îți faci meseria la care te pricepi. Cât mai bine, dacă se poate.

“Dar ce, nu pot să fac ce vreau în timpul meu liber? Iar voi aici nu tot cu vorbele sunteți?”

Există meserii care asta presupun, să lucrezi cu vorbele. Există chiar și meseria de analist politic. Nu suntem analiști politici și n-am pretins că suntem. Dar măcar ne pricepem, cât de cât, la ce facem aici (da, avem împreună un teanc de diplome obținute pe bune: o licență în Sociologie și Științe Politice, una în Filosofie, un master și un doctorat în Filosofie, un master în Marketing online și mai bine de 30 de ani, adunați, de experiență în “lucratul cu vorbele”). Fiecare face în timpul liber ce vrea, dar hai să vedem și la ce ne pricepem.

Să votezi nu-i o meserie, dar o parte dintre oamenii care votează fac asta fără să se priceapă la ce fac. Votul, la ei, e o tactică de supraviețuire. N-are legătură cu dreptatea socială, democrația, statul sau guvernarea. N-ar fi bine ca oamenii care se pricep, totuși, să voteze, să iasă și ei să facă asta?

“Toate astea sunt vorbe.”

Da, sigur, ce-ai vrea să fie? Nu putem vota noi în locul tău. N-am face-o nici dacă am putea, fiindcă n-ar fi ok. Noi o să votăm și o să ne vedem de treaba noastră, iar tu o să faci ce vrei.

Dacă ai vedea părinți care își neglijează datoriile față de copii ca să se dea mari specialiști în pedagogie, deși n-au citit în viața lor un tratat de pedagogie, poate ți s-ar părea, totuși, aiurea. Ei, cam așa ni se par și nouă oamenii care își neglijează datoria cetățenescă de a vota ca să se dea mari specialiști în politică, deși n-au citit în viața lor vreun tratat de științe politice sau filosofie politică. Asta e tot.

Îl urăști pe Traian Băsescu?

De ce? Fiindcă “a tăiat pensii și salarii”? Păi n-a tăiat. Președintele țării nu poate tăia pensii și salarii. Doar guvernul o poate face și doar acolo unde e vorba despre bani publici. Băsescu putea să mintă că s-a opus tăierilor, dar vai, guvernul nu l-a luat în seamă. Putea să se spele pe mâini și să nu-și strice imaginea. I s-a părut că e o chestie de onoare să fie alături de guvern și să își asume și el răspunderea pentru niște măsuri nepopulare. Câți ar fi făcut asta?

Dar nu contează. Poate tot sunt destule chestii pentru care merită să îl urăști pe Băsescu. Totuși, ceva nu e clar. Nu crezi că justiția e liberă? Nu înțelegi cum funcționează lucrurile într-un stat de drept?

Dacă Băsescu e vinovat de ceva, atunci justiția o să-și facă treaba. Și doar justiția poate să facă vreo chestie aici. Jurnaliștii care îți spun cât e de nașpa Băsescu nu sunt judecători.

Așa funcționează un stat de drept. Avem încredere în justiție. Oamenii politici care încalcă legea și sunt pedepsiți încearcă să te convingă că au fost condamnați pe motive politice. Mint.

Dacă Băsescu e vinovat de ceva, nu e nevoie să vină Ponta președinte ca să își facă justiția treaba. E suficient să fie președinte o persoană care nu se va băga peste judecători, procurori, DNA etc.

Avem un stat de drept. Când o rudă apropiată a președintelui e arestată, iar președintele spune că nu poate comenta dacă i se pare corect sau nu ce se întâmplă, fiindcă asta ar însemna să se bage peste justiție, e clar că trăim într-un stat de drept.

Nu-i nevoie de Ponta pentru ca justiția să își vadă de treabă. Mai mult, a crede că e nevoie de Ponta înseamnă să crezi că ar fi ok ca Ponta să se bage peste justiție, să le spună procurorilor și judecătorilor ce să facă (nu că n-ar mai fi încercat asta și până acum). Dar dacă s-ar întâmpla așa, atunci Băsescu chiar ar fi îndreptățit să se plângă că e anchetat din motive politice.

Oricât l-ai urî pe Băsescu, nu asta vrei să vezi – o răzbunare politică. Vrei să fie pedepsit pentru că e vinovat în fața legii, nu fiindcă nu-ți place ție de el (și crezi că Ponta e pe aceeași lungime de undă cu tine).

Și atunci, de ce e nevoie să te gândești la Băsescu pentru a-l vota pe Ponta? Ce treabă au una cu alta? Dacă Băsescu e vinovat în fața legii, nu e mai bine ca legea să se aplice, pur și simplu? Or, Ponta s-a opus deja în mai multe situații aplicării legii. Dacă va fi președinte și le va spune magistraților ce să facă, sigur o să le spună ce vrei tu?

Și dacă nu, ce-o să faci? N-o să-l urăști doar pe Băsescu (fără să afli, până la urmă, dacă a încălcat sau nu legea), o să-l urăști și pe Ponta. Și n-o să ajungi până la urmă să te urăști și pe tine? Puteai vota un președinte care crede în statul de drept, nu vrea imunitate, nu vrea să se bage peste justiție, ci doar să se aplice corect legea pentru toți (inclusiv pentru Băsescu), dar ai ratat ocazia.

Și de ce? Fiindcă te-au păcălit unii să nu mai ai încredere în justiție exact după ce România a devenit un stat de drept și tot occidentul a văzut asta? Păi noi în primul rând de asta nu vrem să fie Ponta președinte. Știm că trăim într-un stat de drept. Avem încredere în justiție. Vrem ca toți oamenii care au încălcat legea să plătească pentru asta, oricine ar fi ei. Putem vedea că și Iohannis vrea același lucru și putem vedea că și el are încredere în justiție. Dacă ar fi crezut că justiția e politizată, ar mai fi spus că n-are nevoie de imunitate prezidențială? Nu-l vrem pe Ponta fiindcă cu el riscăm ca România să nu mai fie un stat de drept. A încercat de mai multe ori să se bage peste justiție. Dacă a făcut-o ca prim-ministru, ce garanție avem că nu o să o facă și ca președinte?

Aici nu e vorba despre anti-basisti și basisti. E vorba despre oameni care cred că trăim într-un stat de drept și oameni care nu cred asta. Primii nu vor să piardă ceva foarte important. Ceilalți nu pot crede că riscă să piardă ceva important, fiindcă ei nu știu că există deja acel lucru important. Dar e ușor de văzut cine are dreptate și cine greșește.

Pe cine votam?

Votăm, ca și în primul tur, persoana care ni se pare cea mai competentă pentru funcția de președinte. Pentru asta e suficient să ne uităm la CV și la declarația de intenții.

Dar mai e ceva. Domnul Iohannis ne inspiră încredere. Avem încredere că nu o să regretăm că l-am votat.

Dacă printre votanții domnului Ponta există și oameni cu conștiință, atunci sunt într-o situație foarte tristă. Dânșii trebuie să voteze fără să poată avea încredere că o să iasă bine.

Nu e vorba că nu putem avea noi încredere în Victor Ponta. Nimeni nu poate avea încredere deplină că dacă iese Ponta președinte nu s-ar putea întâmpla chestii nashpa. Chiar dacă domnul Ponta ar fi un președinte ok, probabil nu va fi băgat în seamă de liderii occidentali. Și e probabil ca mulți români să plece din țară. La fel, e probabil că tot felul de corupți se vor folosi de Victor Ponta pentru a scăpa de probleme. Iar în felul ăsta va fi slăbită justiția, va intra iar sub control politic și așa mai departe.

Chiar dacă votanții domnului Ponta nu-i văd defectele personale, nu pot să nu vadă că în jurul său sunt prea mulți corupți. Un singur om nu-i poate ține pe toți în frâu. Există, altfel spus, un risc.

De ce e ceva trist aici? Fiindcă un om care are conștiință, dacă votează greșit, ajunge să se simtă vinovat. Iar de sentimentul ăla de vină e greu să scapi. E trist să votezi știind că riști să trăiești tot restul vieții cu gândul că mai bine stăteai acasă. Pentru oamenii ăștia îndemnul de a vota cu orice preț nu e neapărat ceva bun. Poate li s-ar face un bine mai mare dacă li s-ar spune că e ok și să rămână acasă.

Serios, despre vot

Vă spunem, pe scurt, de ce nu ne interesează ce au în cap oamenii care au votat cu Ponta. În ’90, oamenii care l-au votat pe Ion Iliescu în Duminica Orbului habar n-aveau ce-i aia democrație. Ei voiau liniștea comunistă. Îi durea in fund de libertate. Pensii, slujbe sigure, să nu vină capitaliștii peste ei, etc.

FSN-ul lui Iliescu nu era un partid politic, ci un fel de mafie securisto-comunistă. În ’90, dacă aveai vreo 18 ani și gândeai cu capul tău, puteai să vezi ca Iliescu și FSN-ul nu reprezintă o opțiune politică, ci anularea idealurilor din ’89. Mă rog, idealurile celor care au ieșit în stradă fără un plan făcut de acasă.

Continue reading →

Planuri de viitor

Ne-am hotărât. Dacă iese Ponta, ne facem asistați sociali. Nu plecăm nicăieri. Uite-așa, de-ai dracului! De ce să scape de noi Ponta și ai lui? E suficient să plecăm și să nu mai plătim bani în România? Nu. Ne dăm demisia, ne luăm copiii și ne mutăm undeva prin Moldova. Cerem ajutoare, pensie pe caz de boală, mergem zi de zi prin spitale, ne facem casă din bălegar și paie și o inundam singuri din greșeală și dupa aia cerem ajutor de la stat și tot așa. Și mai facem 15 copii, după care îi lăsăm pe toți în grija statului. O să avem nevoie de atâtea ajutoare sociale încât n-o să mai rămână pentru nimeni altcineva.

Iar apoi ne apucăm să-i asurzim pe toți pensionarii din vecini cu manele. Le furăm la toți pensiile și le ardem, să vedem cum le protejează Ponta pensiile. Iar noaptea ne ducem pe furiș la toți bețivii care l-au votat pe Ponta și le bem noi toată băutura. După aia îi pândim pe ăia care au zis că se pișă pe dreptul de vot și îi stropim în ochi cu zoaie de melci zborșiti. Până ne bagă la închisoare, unde o să stăm tot pe banii statului și o să facem sute de plângeri și o să dam statul in judecată și o să facem scandal în presa internațională fiindcă nu suntem lăsați să creștem melci in închisoare.

Nu, nu plecăm. Murim cu ei de gât, băgăm toată România în faliment și tot nu plecăm.

De ce e o tâmpenie să votezi cu Iohannis în primul tur fiindcă “are șanse să îl oprească pe Ponta”

Pentru că dacă te duci la vot și totuși Ponta iese din primul tur, nu contează că tu ai votat cu Iohannis, care “avea șanse” și nu cu Macovei, care “nu avea șanse”. Dar probabil că n-o să iasă. Iar dacă n-o să iasă din primul tur, nu e ca și când doar dacă îl votezi tu pe Iohannis n-o să iasă. N-o să iasă fiindcă vor fi destui oameni ca să voteze pe altcineva.

Deci singura chestie care contează în primul tur, dacă nu vrei să iasă Ponta, e să votezi pe altcineva. Pe oricine altcineva. Pe cine crezi că merită votul tău. Dacă crezi că ăla e Iohannis, ok, îl votezi. Dar dacă crezi că altcineva ar merita mai mult, de ce să nu votezi acea persoană?

Te temi că vor fi și alții care nu vor vota ca niște tâmpiți și o să intre în turul doi chiar persoana pe care ai votat-o și după aia n-o să mai adune voturi? Bine, atunci hai să ne gândim la oamenii care l-ar vota sincer în primul tur pe Iohannis. Ce vor face ei dacă în turul doi vor avea de ales între Ponta și Macovei? Îl vor vota pe Ponta? Dacă vor face asta înseamnă că sunt imbecili și că Iohannis, chiar dacă ieșea, ar fi fost președintele imbecililor.

De ce ar fi imbecili? Vă spunem noi. Ei cred că Iohannis e mai bun ca Ponta, ok? Dar după aia ar vedea în primul tur că Macovei e mai bună ca Iohannis, nu? Și totuși ar vota ca și când Ponta ar fi mai bun ca Macovei. Păi dacă crezi că deși 2 e mai mare ca 1 și 3 e mai mare ca 2, totuși 1 e mai mare ca 3, nu ești imbecil? Dar e puțin probabil ca votanți lui Iohannis să fie imbecili.

E adevărat că unii dintre votanții unor candidați din primul tur (Tăriceanu, Meleșcanu, Hunor, Vadim) s-ar putea reorienta spre Ponta în turul doi, dar nu e ca și când i-ai putea câștiga de partea lui Iohannis pe ăia. În schimb, majoritatea votanților pentru candidați “de dreapta” se vor reorienta către contracandidatul lui Ponta din turul doi indiferent cine va fi acea persoană. În rest, sigur că se pot face speculații despre cum vor vota nehotărâții din turul doi, dar nu ai cum să te bazezi pe speculațiile alea când votezi în primul tur.

Pe scurt, n-avem nici o bază să credem că “doar Iohannis îl va putea opri pe Ponta în turul doi”. Iar în primul tur nu se pune problema să-l oprească cineva anume, ci doar să nu ia prea multe voturi. Dacă nu-l vrei pe Ponta, e suficient să te duci să votezi în primul tur, în loc să stai ca o vită acasă. Și să nu votezi cu Ponta. Și să nu votezi cu Ponta nici în turul doi. It’s that simple.

Actori politici, intelectuali și simpli actori

Domnul Beligan, un simplu actor, îl susține pe domnul Ponta, un actor politic, pe motiv că țara are nevoie de oameni tineri și plini de energie (ceva de genul ăsta). Domnul Pleșu, un intelectual, ne amintește că domnul Beligan l-a lăudat și pe tovarășul Ceaușescu (alt actor politic), chestie care pare din cu totul alt film decât cel al unei dispute de opinii, așa cum ne amintesc vreo câțiva actori și cântăreți). În filmul ăsta n-o să intrăm.

Singurul răspuns dat de domnul Pleșu domnului Beligan în contextul disputei de opinii este că votăm oameni (Ponta, Udrea, Macovei etc.) și nu categorii (tineri, energici). Dar răspunsul ăsta pare foarte slab. Sigur că votăm oameni, dar atunci când ne justificăm alegerea nu spunem “îl votez fiindcă e Ponta”, ci “îl votez fiindcă…”, iar aici spunem din ce categorii face parte persoana aia.

Problema e că nu e suficient să fii tânăr și să ai energie ca să fii potrivit pentru funcția de președinte. De fapt, nu e nici necesar să fii tânăr, deși probabil e nevoie să ai ceva energie. Acum, lăsându-i la o parte pe toți acești domni, știe cineva cam care sunt atribuțiile președintelui? Ce intră în fișa postului? Altfel, batem câmpii aiurea. După ce ne lămurim cu funcția de președinte și ce presupune, poate o să vedem mai clar și care sunt calitățile pe care trebuie să le aibă cineva pentru a primi postul, care sunt calitățile utile, dar nu indispensabile etc.

Răul cel mai mic

Poate știți, oamenii ceva mai bine informați și cu un pic de cultură politică sunt de părere că doamna Macovei ar fi cea mai bună în momentul de față pentru funcția de președinte. Dacă nu o să ajungă în turul doi, o să trebuiască să votăm, ca de obicei, răul cel mai mic.

Ne gândeam cât de funny ar fi ca în turul doi să rămână Iohannis și Macovei. În loc să votăm noi răul cel mai mic, să voteze antenistii “răul cel mai mic” (din punctul lor de vedere). Probabil pentru ei Iohannis ar fi un rău mai mic decât Macovei.

That aside, să zicem că ar ieși Ponta. Ce se poate întâmpla așa de rău? De întors înainte de nouăzeci nu ne mai putem întoarce, cu corupția, furturile și șpăgile ne-am obișnuit, imaginea României oricum nu e prea grozavă în afară, așa că nu prea are ce să strice Ponta etc.

Ok, în loc să progresăm, o să batem pasul pe loc. Dar există un rău și mai mare, după părerea noastră. Ați observat că am vorbit in termenii ăștia – “noi” și “ei”. Sunt destui oameni care văd așa lucrurile. “Ei” sunt cei lipsiți de educație, cei pentru care un plagiat nu contează, cei care s-au obișnuit cu minciuna și hoția, cei pentru care e important “să te descurci” fără să muncești, misoginii, homofobii, necivilizații, habotnicii încuiați degrabă pupători de moaște, părinții care-și bat copiii etc. “Noi” suntem cei care vor să își crească aici copiii și încercăm să facem din mizeria din jur o țară locuibilă.

Am îngroșat liniile, dar asta e percepția. Dacă iese Ponta, atunci o bună parte dintre cei din categoria “noi” or să piardă orice legătură cu țara. Chiar dacă trăiesc aici, în continuare, nu vor mai simți că asta e țara lor. “O țară care-l votează pe Ponta nu merită să îți mai pese de ea” – probabil așa vor gândi. După care se vor izola. Chiar dacă vor rămâne pe teritoriul României, își vor pierde interesul pentru politică și pentru orice probleme sociale.

“Cianuri? Whatever. Ce rost are să îi aperi pe votanții lui Ponta de cianuri?”
“Bani de spitale? Să le dea Ponta.”
“Libertatea presei? Pentru cine? Pentru publicul antenelor? I don’t care, eu citesc New York Times.”

Chiar dacă nu sunt plătiți cât ar merita, oamenii educați și harnici se descurcă, totuși, mai bine decât cei leneși și fără educație. Se pot descurca ignorându-i pe ceilalți. Cum o să se descurce, însă, o țară lăsată pe mâna hoților și mincinoșilor, abandonată de mulți dintre cetățenii ei cei mai educați, indiferent unde trăiesc?