Povestea e urmatoarea. Imediat dupa alegeri vorbeam cu Dragos despre proiectul lui, Eminescu, mon amour. Ne-am gandit ca am putea contribui si noi intr-un fel la proiect, mai ales ca ne-a placut ideea – sa te raportezi la Eminescu normal, fara sa-l consideri “mantuitorul neamului romanesc” s.a.m.d.
I-am gasit opera pe net (aici, site-ul e cam greu de utilizat, dar asta e) si ne-am apucat de citit. Si asa am descoperit textul asta:
VIII
Politica si intelepciunea practica sunt unul si acelasi habitus, desi esenta lor nu este aceeasi. Intelepciunea practica aplicata la cetate prezinta o forma superioara, si anume cea legislativa; cealalta, legata de cazuri particulare, poarta numele comun ambelor, adica cel de politica. Aceasta din urma dirijeaza actiunea si deliberarea, caci decretul ce rezulta este obiect al actiunii si punct final al deliberarii. Din acest motiv, numai despre cei ce se ocupa de acest aspect al politicii se spune ca fac efectiv politica, ei fiind de fapt singurii care o pun in aplicare, in maniera unor adevarati artizani.