[textul e aici, restul chestiilor sunt aici]
Mai intai Aristotel incearca sa arate ca placerea nu este o miscare sau o devenire (sau un proces – probabil asa am vorbi azi). Activitatile sunt procese – cred ca Aristotel ar fi de acord cu asta.
Tag Archives: placere
Sa citim impreuna – Aristotel, Etica nicomahica (96)
[am ramas un pic in urma cu comentariul la IV, promit sa recuperez!]
V
De aici rezulta ca trebuie sa admitem o diferenta specifica intre placeri. Caci, dupa parerea noastra, lucrurile specific diferite nu pot fi perfectionate decat de lucruri la randul lor specific diferite. (Asta se vede, de altfel, si in cazul produselor naturii, ca si in cel al produselor artei, cum sunt, pe de o parte, animalele si plantele, pe de alta o pictura, o statuie, o casa sau un obiect). Credem, de asemenea, ca activitatile specific diferite sunt perfectionate de lucruri specific diferite. Or, activitatile intelectuale difera specific de activitatile sensibile, dupa cum difera specific intre ele si diversele lor forme; deci si placerile ce le duc la desavarsire difera specific intre ele.
Sa citim impreuna – Aristotel, Etica nicomahica (95)
IV
Natura si caracterul specific al placerii vor deveni mai clare daca vom relua lucrurile de la inceput.
Aristotel, Etica nicomahica – ce-a inteles Gramo (93)
[textul e aici]
Mi se pare interesant ca Aristotel vorbeste despre “sa-ti placa ce se cuvine”. E ca si cand ar lasa sa se inteleaga ca placerile ar putea fi educate. Pe de alta parte, tot el spune ca educatia se realizeaza prin feedback pozitiv si negativ, adica prin chestii placute si neplacute.
Sa citim impreuna – Aristotel, Etica nicomahica (93)
Cartea a X-a
I
Vom trata asadar, in cele ce urmeaza, despre placere. Caci placerea este privita ca fiind impregnata in natura umana mai mult decat orice, motiv pentru care si in procesul educativ placerea si durerea servesc drept mijloace pentru dirijarea tinerilor.
Sa citim impreuna – Aristotel, Etica nicomahica (69)
XI
Studierea placerii si neplacerii revine filosofului politic. El este arhitectul ce determina scopul asupra caruia ne indreptam atentia atunci cand spunem ca un lucru este bun sau rau in sens absolut. Mai mult, cercetarea unor asemenea lucruri face parte din sarcinile sale indispensabile; caci, pe de o parte, virtutea morala si viciul se raporteaza, dupa cum am stabilit, la domeniul placerii si neplacerii, pe de alta majoritatea oamenilor sustin ca fericirea este inseparabila de placere, motiv pentru care l-au desemnat pe omul fericit cu termenul de makarios, derivat de la khairein (a resimti placerea).