Citesti, de pilda, un text ca asta:

Să presupunem că Iisus Hristos a murit pentru păcatele noastre. Dar dacă ar fi fost aşa, atunci El ar fi fost pedepsit pentru fapte pe care nu le-a comis. Acest lucru ar fi nedrept, iar Dumnezeu, care este drept, nu avea cum să tolereze o astfel de nedreptate decât dacă ar fi crezut că Hristos merită să moară. Dar pentru aceasta Dumnezeu ar fi trebuit să creadă ceva fals, ceea ce este imposibil, dat fiind că Dumnezeu nu se poate înşela. Prin urmare, Dumnezeu nu avea cum să tolereze moartea lui Hristos pentru păcate pe care nu le-a comis. Dar atunci reiese că Iisus nu avea cum să moară pentru păcatele noastre. Or, e evident că nu se petrece pe lume nici un lucru care nu are cum să se petreacă. Prin urmare, Iisus Hristos nu a murit pentru păcatele noastre. De aici reiese că moartea Sa nu a avut efectul dorit – recăpătarea de către oameni a posibilităţii de a se mântui. Dar nici un alt eveniment petrecut pe lume nu avea cum să producă acest efect, ceea ce înseamnă că efectul nu s-a produs. Noi nu ne putem mântui. În concluzie, dacă doctrina creştină este adevărată, vom ajunge toţi în iad.

In secunda doi ai in cap structura argumentului si iti dai seama care sunt punctele slabe (alea cu rosu):

Yep, it’s that simple. 🙂