[comentariul la textul de saptamana trecuta o sa apara cu o mica intarziere]
XII
Ne-am putea insa intreba care este utilitatea acestor doua virtuti. In fond, intelepciunea speculativa nu ia in consideratie nimic din ceea ce-l poate face pe om fericit (obiectul ei nefiind in nici un caz devenirea). Intelepciunea practica, in schimb, face acest lucru; dar pentru ce avem nevoie de ea? Fara indoiala, intelepciunea practica are ca obiect ceea ce este drept, frumos si bun pentru om; dar acestea sunt chiar lucrurile pe care omului virtuos ii sta in fire sa le infaptuiasca si prin cunoasterea lor nu am deveni cu nimic mai apti de a le infaptui, daca este adevarat ca virtutile sunt dispozitii habituale. Este la fel ca in cazul lucrurilor ce intretin sanatatea si vigoarea (cele pe care le numim asa nu in sensul de producatoare ale sanatatii sau vigoarei, ci de efecte ale respectivelor stari habituale); cunoasterea medicinei sau a gimnasticii nu ne face deloc mai in masura sa le indeplinim.