Cartea a VIII-a
I
Subiectul pe care-l vom trata in continuare este deci prietenia. Ea este, in fond, o virtute sau, cel putin, este inseparabila de virtute. Si nu exista alt lucru mai necesar vietii decat ea. Caci nimeni nu ar concepe o viata fara prieteni, chiar daca ar fi sa posede toate celelalte bunuri la un loc. Se pare, de altfel, ca cea mai mare nevoie de prieteni o au chiar oamenii bogati si cei investiti cu autoritatea celor mai inalte magistraturi. Altfel, la ce le-ar servi prosperitatea, daca ar fi frustrati de posibilitatea de a aduce binefaceri, posibilitate pusa in valoare cel mai mult si in modul cel mai demn de lauda fata de prieteni? Si cum si-ar putea ei mentine si apara aceasta prosperitate fara ajutorul prietenilor? Caci prosperitatea, cu cat e mai mare, cu atat e mai nesigura. De asemenea, in saracie, ca si in orice alta situatie nefericita, oamenii vad in prieteni unicul lor refugiu. Pe tineri prietenia ii ajuta sa se fereasca de greseli, batranilor le ofera ingrijire si compensatie pentru actele pe care slabiciunea ii impiedica sa le mai indeplineasca, pe cei aflati in floarea varstei ii stimuleaza la acte nobile:
“cand doi oameni merg impreuna…” (Homer), sunt mai capabili si de gandire, si de actiune.