Tag Archives: cartea a sasea

Sa citim impreuna – Aristotel, Etica nicomahica (52)

V

O modalitate de a intelege natura intelepciunii practice este aceea de a-i observa cu atentie pe cei pe care-i consideram intelepti. Se pare ca pe omul intelept il caracterizeaza capacitatea de a delibera corect in legatura cu ceea ce este bun si util pentru el, nu sub un aspect particular (cum ar fi ceea ce favorizeaza sanatatea sau vigoarea fizica), ci in general, pentru atingerea unui mod de viata fericit. Dovada ca atribuim intelepciunea practica si celor care, intr-un domeniu determinat, cumpanesc bine lucrurile cand urmaresc un scop deosebit in chestiuni ce nu tin de arta. Asadar, generalizand, putem spune ca intelept este omul capabil sa delibereze.

Continue reading

Sa citim impreuna – Aristotel, Etica nicomahica (51)

III

Reluand astfel lucrurile de la inceput, sa tratam in continuare despre aceste virtuti.

Sa admitem deci ca modalitatile prin care sufletul enunta adevarul sub forma de afirmatie sau negatie sunt in numar de cinci: arta, stiinta, intelepciunea practica, intelepciunea speculativa, intelectul intuitiv; caci supozitia si opinia ne pot induce in eroare.

Continue reading

Aristotel, Etica nicomahica – ce-a inteles Gramo (49)

Ok, a inceput cartea a VI-a. Povestea de pana acum, in mare, e asta: scopul vietii oamenilor e fericirea; fericirea e o activitate a sufletului in acord cu virtutile; nu te nasti cu virtuti, trebuie sa le inveti; sunt doua feluri de virtuti: etice si intelectuale (dianoietice); in cazul virtutilor etice, ca sa inveti o virtute tre’ sa incerci sa pastrezi in actiuni linia de mijloc; asa stau lucrurile cu curajul, cumpatarea, generozitatea, aspiratia spre onoare, blandetea, amabilitatea si altele; si la fel e si in cazul dreptatii, doar ca aici lucrurile sunt ceva mai complicate.

Continue reading

Sa citim impreuna – Aristotel, Etica nicomahica (50)

[comentariul la textul de dinainte o sa apara in curand]

II

Exista in suflet trei factori fundamentali, ce determina actiunea si adevarul: senzatia, intelectul, dorinta. Dintre acestia, senzatia nu este principiul nici unei actiuni; dovada ca animalele sunt dotate cu senzatie, dar nu participa la actiune. Continue reading