[textul e aici]
Acum Aristotel vine cu o afirmatie mai radicala. Chiar daca exista placeri daunatoare, placerea, in genere (sau “in sine”, whatever that means), este un bine. De ce? Fiindca e opusa durerii, iar durerea e ceva rau si trebuie evitata. In plus, ceea ce se opune unui lucru rau care trebuie sa fie evitat nu poate fi decat un lucru bun.
Rationamentul e impecabil, dar ceva pare sa fie, totusi, in neregula cu punctul de plecare.