salut.
Mesajul care urmeaza l-am trimis prima data lui Gigi Stefanov. Cum nu stiam cata lume e interesata de intrebarile care s-au ridicat in jurul comemorarii lui Nicolae Bellu, si dataorita faptului ca Gigi nu mai era abonat la grupul de discutii, i-am trimis numai lui aceste randuri. Deoarece acum discutia a devenit publica, poate e bine sa trimit o versiune a acelui mesaj pe grupul de discutii. Inainte de a incepe, imi cer scuze pentru lungimea acestui mail. Dar ma indoiesc ca lucrurile ar putea fi spune in mai putine cuvinte.
Pentru ca am fost in prima linie a evenimentelor care au intrigat majoritatea studentilor care au participat la comemorarea in discutie, voi incerca sa spun ce s-a intamplat, apoi ce cred ca nu a fost corect in toata povestea asta.
Dupa ce a devenit clar ca examenul nu poate fi amanat pentru alta zi, i-am spus lui D-lui Decan: "Nu va suparati, dar unii dintre noi nu tin sa asiste la asa ceva... [comemorarea...]."
Mi-a raspuns "Unele lucruri le facem in viata si din obligatie. Asta nu inseamna ca trebuie sa ne placa. Voi nu aveti obligatii in facultatea asta:nu trebuie sa va duceti nici la cursuri si nici la seminarii. Macar asa ceva sa faceti." A incheiat brusc :"Daca nu intrati, nu intrati nici in examen".
Intentia mea a fost sa-i sugerez domniei sale ca nu are roast sa stam 2 ore la o comemorare care nu cred ca ne privea si nu ne interesa. Venisem pregatiti sa dam examen, nu sa asitam la o comorare foarte plictisitoare, si pe alocuri -cu tot respectul pentru rudele si apropiatii celui comemorat- destul de ridicola. Se putea fixa o ora la care sa dam examenul, dupa ce se termina comemorarea. Din context se poate deduce ca nu a fost vorba chiar de o conditionare a intrarii in examen. Ceea ce vroia sa spuna Domnul Decan e ca nu are de ales, ca e foarte ocupat si nu mai exista alta data in care sa se poate da examenul, asa ca daca nu dorim sa facem acest compromis, avem libertatea de a refuza sa intram in examen. Problema e ca toti studentii au considerat ca mai era o solutie. Am incercat sa o sugerez, dar nu am reusit.
La inceputul ceremoniei Domnul Profesor Dumitru a inceput sa vorbeasca despre traditie, despre faptul ca identitatea unei facultati depinde de rememorarea ei, de faptul ca eforturile profesorilor se inscriu pe o anumita linie, in continuarea altor eforturi etc. ...Ideea aceasta, asociata cu opinia ca participarea la celelalte activitati din facultate duc la constituirea aceleiasi identitati , reprezinta in general justificarea obligatiei de a participa la ceremonii sau la diferite conferinte. Asa ceva chiar s-a mai intamplat. Trebuie insa sa precizez ceea ce insemna in contextul de fata "a fi obligat".Exemplul urmator este edificator.
Un Profesor ne-a "rugat" la inceputul semestrului sa fecem nu-stiu-ce-poze pentru prezentarea facultatii indemnandu-ne cu mainile intinse, pentru a ne taia orice cale de retragere, spre o anumita sala, mai sa ne ia de mana si sa ne conduca in fata aparatului de fotografiat. Cand am refuzat a inceput sa spuna ca uite, ne convine sa avem parte de beneficiile facultatii, dar nu vrem sa facem nimic pentru ea...S-a ofuscat rau.
Problema in ambele cazuri e atitudinea care este abordata. Noi suntem niste tinerei care nu prea stiu ce se cuvine, si deci care trebuie indrumati mai mult sau mai putin autoritar. Mi s-a spus ca nu avem obligatia sa mergem la cursuri sau seminarii. Ceea ce suna ca si cand sistemul facultatii se muleaza pe inclinatia noastra fireasca de a nu frecventa prea mult facultatea si de a nu ne interesa de ea. Asta este in cele din urma jignitor. Prefer sa fiu obligat sa asist la cursuri si seminarii decat sa merg la tot felul de comemorari. Din pacate nu am mai avut cum sa-i spun aceste lucruri D-lui Decan. Era grabit si destul de nervos din cauza unei situatii pe care nu si-o dorise. In plus mai trebuia sa dam si un examen pe care nu il vroia numeni compromis.
Parerea mea este ca identitatea unei facultati nu tine de astfel de comemorari. Pentru mine prestigiul acestei facultati e dat de activitatea catorva profesori si seminaristi cu care am posibilitatea sa studiez si sa discut. Ii consider valorosi, iar daca reusesc sa vad ca ceva se leaga, ca exista cativa colegi cu aceleasi interese si aceeasi dorinta de a studia, ca am invatat ceva si exista o anumita atmosfera de solidaritate ... atunci iata FACULTATEA. La asa ceva tin si asta e traditia care mi-o doresc .Nu vreau insa sa o comemorez, ci sa o fac. Desigur, conferitele sunt altceva decat comemorarile. Le consider esentiale pentru formarea unor linii de cercetare in facultate. Dar asta nu inseamna ca studentii trebuie sa participe la conferintele diferitilor Profesori din cadrul facultatii sau din afara. Caci s-a intamplat sa fim "rugati" sa participam, eu si altii, cu metoda mainilor- intinse- ca- o -plasa. Nu este vorba aici despre acest gest. Ideea din spatele lui este ca studentii trebuie sa fie obligati sa participe. Adica trebuie stransa o mana de studenti pentru ca o sala sa fie ceva mai plina, niste poze neaparat facute etc.
Consider ca aceasta atitudine este gresita. Studentii au libertatea de a alege ce conferinte merita audiate.Trebuie sa existe un mecanism de echilibrare intre cerere si oferta, intre interesele de studiu ale studentilor si diferitele conferinte propuse de diferiti profesori. Daca nu apare numeni la ele atunci cineva trebuie sa inteleaga mesajul. Profesorii care sunt interesati sa participam la diferite evenimente ar trebui sa ne convinga doar cat de important e subiectul, cat merita sa participam etc.
Intr-o alta ordine de idei, este pur si simplu ininteligibil cum unii dintre cei care au vorbit la comemorare au crezut ca studentii chiar sunt interesati sa ia parte la ea. Sa fie clar. Mai nimeni -dintre studenti- nu a auzit de Nicolae Belu. Sunt de acord ca munca unor Profesori care l-au apucat se inscrie in continuarea operei acestui profesor de etica, si ca acest lucru trebuie spus. Dar nu este indeajuns. Majoritatea studentilor -de la modulul de filosofie teoretica, care eu asistat la comemorare nu sunt interesati de filosofii romani care nu au fost, sau nu sunt conectati la problematica si demersurile filosofiei din afara, continentale sau anglo-saxone. Nu a fost, din cate am inteles, cazul lui Nicolae Belu, in ciuda faptului ca unele dintre tezele sale etice se apropie de cele ale lui Rawls .
Cine a vrut a putut iesi de la comemorare. Cativa au facut-o, apoi s-au intors la examen. Este insa clar ca nu puteam iesi toti. Este la fel de evident ca Domnul Profesor Dumitru a fost autoritar intr-o chestiune care se putea rezolva mai simplu amanand examenul pentru aproximativ doua ore, cat tinea comemorarea.
Consider ca singurul lucru care i se poate imputa D-lui Decan este ca a trecut cu vederea aceasta solutie. Cand am vazut mail-ul lui Gigi Stefanov m-am gandit ca am fost destul de las ca nu am vorbit dupa examen cu Domnul Profesor Dumitru. Am avut ocazia. Insa e clar ca pentru toti a contat mai mult sa dam examenul si sa terminam cu el. Dupa aceea toata lumea a comentat, a ras, dar nimeni nu si-a pus problema daca trebuie sa mai facem ceva. Stiu si de ce. Pentru ca unora nu le pasa de facultate, iar altora le pasa numai de FACULTATEA de care am vorbit mai sus, adica vor sa studieze, sa prinda ceva etc. .
Poate Domnii Profesori care de-a lungul timpului au demonstrat ca sunt de parere ca studentii au obligatia morala s-a participe la diferite conferinte si comemorari au dreptate. Insa acest lucru nu trebuie considerat de la sine inteles, si nu trebuie impus. Este scopul unor astfel de discutii publice sa decida in asemenea chestiuni. Pana una- alta, nu trebuie sa se transforme o obligatie morala discutabila intr-o obligatie de scoala. Nu strangi cuiva mana la spate ca sa fie moral. Trebuia ca in toate cazurile in care conferintele si ceremoniile ar fi riscat sa se desfasoare cu cativa studenti sau chiar fara, sa fim lasati sa alegem daca vrem sa participam. Fara nici un fel de presiuni, oricat de mici !
Am tinut sa scriu pentru ca mi-am dat seama ca ce s-a intamplat a contat altfel pentru oameni preocupati de atmosfera si mentalitatea din Facultate, intr-un fel in care ar trebui sa conteze pentru toti.
In plus, cred ca trebuie sa se discute in cadrul facultatii astfel de chestiuni. Nu de alta, dar cineva a avut o initiativa de a scrie ceva pe tema comemorarii pentru Academia Catavencu. Nu cred ca asa ceva ar fi binevenit, deoarece prea putina lume cunoaste toate datele problemei. In plus, ceea ce s-a imtamplat la intersectia dintre un examen si o comemorare trebuie folosit mai degraba pentru a deschide o discutie despre ce inseamna, sau ce mai inseamna, Facultatea de Filosofie, si nu pentru a incinge spiritele.
Mai putine intamplari nefericite, mai multa ironie, mai multa solidaritate!
mircea tobosaru