Re: produce capitalismul bunastare?

["Stefan L Cojocaru" <cojocaru@phil.ufl.edu>]

Stefan C ii raspunde lui Silviu:

> Din cauza diferentei de fus orar sau de program personal, cred, nu mai
ajung
> sa raspund eu la ce scrie Stefan C., pentru ca Stefan I. o face inaintea
mea
> :-) Deci, la distinctia dintre un criteriu obiectiv si unul subiectiv al
> bunastarii as raspunde in linii mari cum raspunde si Stefan I.
> Vreau sa spun, in continuarea aceleiasi discutii, ca _oricum_, chiar daca
nu
> e adevarat ca bunastarea nu poate exista decat gratie unei ideologii
> consumeriste, ideea ca capitalismul produce bunastare (daca prin
capitalism
> se intelege numai un sistem de drepturi) ramane o minciuna. Si asta pentru
> ca e clar ca un sistem de drepturi formale nu poate garanta rezultate.

Mda, am mai spus-o de cateva ori. Libertarienii nu sustin altceva decat o
idee instrumentala a bunastarii. Daca drepturile sunt respectate si daca
oamenii au scopurile cutare, atunci bunastarea este maxima, indiferent de
cum arata scopurile respective. Numai ca tu fixezi notiunea de 'bunastare'
dupa ceea ce este produs dupa cererea consumerista, fireste, asa iese
analitic ca un sistem formal de drepturi nu produce bunastare, de vreme ce
prin 'sistem formal' excludem caracterizarea nevoilor (in principiu, ele pot
arata oricum).

A
> introduce aici o distinctie intre o bunastare obiectiva si una subiectiva,
> chiar daca e, poate, o miscare corecta teoretic, e in orice caz o miscare
> foarte necinstita in contextul in care toata lumea vehiculeaza sloganul ca
> capitalismul genereaza bunastare (si, cu siguranta, nu au in vedere o
> bunastare definita formal).

ok, atunci, sa distingem intre modurile in care "capitalismul genereaza
bunastare" este spus, sunt de acord ca in general este luat ca slogan asa
cum sugerezi tu si ca, mai mult, multi, poate majoritatea libertarienilor,
declama asta in stil consumerist-popular, producand contradictie cu teza
subiectivitatii valorii economice.

Deci, vorba lui Stefan, ar trebui spus raspicat
> macar atata lucru de catre cine vrea sa vanda politic capitalismul ca
sistem
> de drepturi:

Eu am mai scris ca nu cred in vanzarea nici unui program politic.

'Dragi cetateni, ce va oferim noi e o masinarie din care ceea
> ce rezulta depinde de ceea ce intra. Noi nu va putem garanta nimic in ceea
> ce priveste rezultatele. Iar experienta istorica arata ca, cel putin pana
> acum, ceea ce voi vreti ca rezultate, adica bunastarea in sens obiectiv, a
> fost obtinut aproape intotdeauna cu conditia crearii unor tipuri umane sau
> sociale infecte."

Nu cred numai ca istoria 'arata', ci ca se poate judeca si in felul urmator:
capacitatea de a produce la scara larga bunuri economice de calitate
(corespunzatoare ideologiei consumeriste) este alimentata de acel tip de
nevoi al caror purtator este tipul social cutare. Cuvantul 'infect' mi se
pare cam tare - el ar trebui sa reflecte si judecata mea morala si nu vreau
ca ea sa apara asa. Mai degraba cred precum Socrate - protestant? - ca
nimeni nu ar face raul 'in mod voluntar', ca trasatura esentiala a tipului
uman acuzat mai sus nu este - cel putin vizibila in ochii mei ca - plaga
morala, ci ignoranta. Si oamenii care astazi apartin tipului social 'infect'
ar trebui sa poata face parte dintr-o cultura a libertatii.

> Si chiar aceasta declaratie politica mai putin ipocrita decat cele curente
> ar trebui amendata, pentru ca bunastarea din ultima fraza e impartita
> ciudat, dar voi reveni la asta in alt mail.

Orice declaratie politica isi are gradul ei de ipocrizie.

> Legat de discutia asta inca astept un raspuns cu privire la ce s-ar
intampla
> intr-o societate libertariana in care sunt insa boicotate toate tipurile
> alea de firme. Florentina, esti de acord cu ce scria Stafn C. pe tema
asta?

Mi-am imaginat ca vrei sa o pui pe Florentina putin pe jar - bine faci.

> Uite, dau un exemplu mai concret. Imi aduc bine aminte de un argument din
> Hoppe care mergea in felul asta: e prost ca statul sa impuna un salariu
> minim prin lege, din cauza ca o asemenea masura nu isi poate atinge
scopul.
> Nu isi poate atinge scopul, pentru ca a impune un salariu minim prin lege
> genereaza in mod necesar inflatie (deci scaderea nivelului de trai), si
> anume pentru ca patronul (despre care se considera ca se poarta ca un
> computer) isi va urmari in continuare atingerea scopului propus (un anumit
> profit), majorand preturile de vanzare a produselor pentru a compensa
> diferenta pe care trebuie sa o plateasca pentru salarii. Intrebare: nu se
va
> intampla exact acelasi lucru daca facem o manifestatie prin care convingem
> pe toata lumea sa nu se angajeze sub un anumit salariu?

Cred ca stii foarte bine ca diferenta priveste IMPUNEREA, in primul caz, al
salariului. Daca oamenii il asculta pe Silviu si se lamuresc in mod critic
si liber ca a manca Danone nu este bine din motivele ..., pastrand criteriul
subiectivitatii valorii economice, bunastarea nu ar scadea in al doilea caz.

Daca nu se va
> intampla acelasi lucru, atunci e ceva foarte ciudat la mijloc: si anume,
> rezulta ca patronul nu majoreaza preturile decat daca costurile de
productie
> suplimentare ii sunt impuse de catre stat, adica rezulta ca pe patron il
> intereseaza sursa modificarii costurilor de productie, ceea ce ne scoate
din
> modelul rationalitatii economice etc.

Nu prea inteleg... Costuri suplimentare in raport cu ce? Daca cineva se
razgandeste maine sa mai cumpere Danone, pierderile asociate disparitiei
unui client - si, in consecinta, cresterile costurilor relative de
productie - sunt 'suplimentare'? Sunt mai nefericiti patronii acelor
companii aeriene din S.U.A. care au pierdut de curand o multime de clienti
decat daca nu s-ar fi petrecut nici un atac asupra WTC, dar, in schimb,
guvernul s-ar fi apucat brusc sa-i taxeze astfel incat pierderile sa fie
aceleasi ca in momentul de fata?

 Daca se va intampla acelasi lucru,
> atunci am mai multe intrebari. Intai, de ce economistii liberali insista
> atat ca statul sa nu intervina, din moment ce, in principiu, aceleasi
efecte
> perturbatoare pot aparea nu numai ca introduse de stat, ci de catre
oricine?

Ce se intampla prin libertate nu este perturbator.

> Cu alte cuvinte, de ce ni se spune numai o parte din 'adevar'
 si anume ca e
> rau ca statul sa intervina, si nu ni se spune tot 'adevarul', si anume ca
> nivelul de trai actual nu poate fi in principiu depasit (din moment ce
orice
> marire de salariu va fi anulata de o crestere a inflatiei)?

Daca tu vezi cresterea nivelului de trai mai degraba prin cresterea
salariilor decat prin scaderea preturilor bunurilor - si, in consecinta,
prin castigarea unei mai mari mobilitati financiar-materiale -, este normal
sa ajungi la concluzia asta. Poate vei fi inclinat sa spui ca prin 'scaderea
preturilor bunurilor' nu se poate intelege decat 'cresterea salariilor' -
dar faptul ca se poate intelege si altceva face diferenta dintre politicile
sindicalist-inflationiste din Romania si cele (mai) liberale din Ungaria, de
pilda.

In al doilea
> rand, cum se explica acest ciudat fatalism care functioneaza mereu astfel
> incat raportul dintre banii patronului si banii muncitorilor (i. e.
> inegalitatea) se mentine constant?

Patronii din unele tari (sau regiuni in interiorul aceleiasi tari) pot fi
mai saraci in termeni absoluti (dupa masuratori de tipul 'cosul zilnic' sau
PIB) decat muncitori din alte tari (regiuni). Cata vreme, in principiu,
patronul poate deveni patron si invers, nu vad de ce ar fi vorba de un
fatalism. Daca acuzi ceva de genul unei sanse culturale, atunci fie o luam
de la capat si incercam sa vedem daca politici culturale de stat sunt
eficiente prin metode de acelasi tip - taxe, impozite -, fie cautam altceva
si avem alt gen de discutie.

In al treilea rand, de ce ceea ce e mereu
> constant in modelul asta e ca patronul isi propune mereu sa aiba acelasi
> profit si chiar are acelasi profit, indiferent daca muncitorii cer la
> angajare un salariu mai mare sau nu?

Patronul nu isi propune sa aiba acelasi profit, ci un profit cat mai mare.
La fel si muncitorii. Sunt, altfel spus, interschimbabili - tragediile
postrevolutionare arata destul de bine cat de ok sunt noii regi.

 De ce, cu alte cuvinte, nu e invers: de
> ce cel care trebuie sa 'inteleaga' rationalitatea economica nu e niciodata
> patronul si cei care isi propun un anumit venit si il obtin, indiferent ce
> s-ar intampla, nu sunt muncitorii?

Aici ai dreptate si cred ca inteleg in ce sens ai pus intrebarea de mai sus,
cea cu sensibilitatea patronului la masurile interventioniste. (Eu purtam
discutia in abstract, considerand unh sistem in care se actioneaza rational;
dar este adevarat ca patronii pot fi tot atat de putin motivati sa-i trateze
pe muncitori ca persoane si sa le respecte drepturile - inclusiv cele de
proprietate - pe cat pot fi astia din urma dispusi sa le taie primilor
capetele.)

 De ce faptul ca patronul isi propune an
> de an profituri din ce in ce mai mari nu se 'anuleaza' producand inflatie?
>
> Silviu