Fw:

["Stefan Iancu" <antinous78@yahoo.com>]

in mesajul asta cu > sunt lucrurile scrise de mine si cu >> sau fara nimic
ale lui st. cojocaru:


>>
>> (Am avut o mica disputa cu Cristi Comanescu pe tema asta, daca te
intereseaza, spune-mi.)
>>

> sigur, suna interesant mai ales ca e in contradictie flagranta cu accentul
> astora pe faptul ca liberarianismul e doar o filosofie politica, nu o
etica,
> etc.
> doar ca, ma rog daca stau sa ma gandesc eu n-am citit nici un rand
actually
> scris de un libertarian (cu exceptia unei carti de block), asa ca nu stiu
> cat de adecvata si de 'insightful' o sa fie lectura mea
>
>


 R: Block iti permite sa fi destul de insightful, desi este adevarat ca nu
 acopera tocmai sistematic multe probleme, mai ales economice. Pe de alta
 parte, tonul majoritatilor libertarienilor suna strident - al lui Block
este
 macar uneori - nu trebuie sa lasi sa te afecteze asta (Misesiana 'Human
 Action' mi se pare cea mai buna carte libertariana si prin sistemicitate,
si
 prin 'cumpatare'.).

> OK, inteleg spre ce te indrepti, dar trebuie sa adaug niste precizari. Eu
> sugeram in mailul ala ca 'progresul moral', adica pur si simplu ideea ca
am
> putea deveni mai misto, ca o suma de miscari de eliberare din secolul xx
> (feminism, gay, black, etc, etc) contribuie la asta, are ca o conditie de
> posibilitate progresul material. daca te uiti la iluminism, boom-ul din
> stiinta in sec 17-18 si inceputul capitalismului, o sa vezi ca astea sunt
> istoric foarte strans legate si ca s-au intretinut una pe alta. Nu stiu
care
> e prima (sa zicem ca iluminismul, adica o schimbare culturala), dar cu
> siguranta nu s-ar fi ajuns pana aici fara contributia tuturor. Deci ma
> indoiesc foarte serios ca o sa avem o civilizatie din ce in ce mai misto
> (dupa criterii morale) daca am renunta aproape total la stiinta si la
> infrastructura care tine societatea capitalista (manageri, businessmen,
> oameni interesati sa aiba cele mai stupide joburi cat timp sunt [bine]
> platite, etc, etc).
>




 R: Da, este adevarat ca intr-un fel emanciparea (intrarea intr-o cultura a
 libertatii) presupune uneori ajutor material (dar si interventia asta
 materiala este 'psihologica'), dar nu asta nu inseamna ca o cultura a
 libertatii este conditionata material. Pentru asta, vezi mai jos un pasaj,
lamuritor sper, din corespondenta mea cu Cristi Comanescu (cam nasol, sa ma
 autocitez, dar mi=e lene sa o iau de la capat). Nu spun nici ca trebuie
 renuntat la stiinta. (Desigur, intr-un imperiu al scopurilor nu vei avea
 probabil navete spatiale.) Mai este ceva, o idee care apare in 'Republica'
 lui Platon. Un om intelept intelege bine diferenta dintre intelepciune si
 inteligenta. Inteligenta este un dar natural, o capacitate instrumentala,
in
 plus, una maximala numai cu privire la anumite scopuri. Oamenii intelepti -
 stiu ca asta este practic imposibil la scara societatii, desi nu a priori
 imposibil - s-ar putea organiza dupa cum descopera in ei si in ceilalti,
 cazand perferct de acord cu privire la calitatile lor naturale, talente
 pentru investigatii stiintifice de tip X sau Y sau pentru carat saci.

 Pasaj corespondenta: "Precum libertatea, caritatea poate fi desigur
 denaturata. Nu la ideea
 caritatii ca rascumparare a pacatelor ma refeream - fiindca asta, pornita
din inclinatii sau din teama, nici nu poate constitui o idee, ci la
 caritatea asociata ideii retionale de autonomie, cel putin in doua feluri:
1) autonomia fata de obiecte: nu trebuie numai sa 'stiu' ca nu sunt
 deteminat prin intermediul dorintelor mele, trebuie sa si practic asta
 (altfel spun una, fac alta); 2) caritatea este necesara pentru intretinerea
 culturii libertatii - nu spun in felul asta ca libertatea lui X este
 conditionata de interventia materiala a lui Y, de vreme ce insusi impulsul
 caritativ sincer este rezultatul culturii libertatii in Y. (Este adevarat,
 pe de alta parte, ca uneori, pentru a trezi oamenii la 'viata' (sau, mai
 degraba, la Viata), caritatea nu trebuie sa se concentreze intotdeauna pe
 aspecte educationale, uneori un alt fel de educatie, unul impropriu, -
 linistirea, scoaterea din disperare a cuiva, in vederea unui pas critic
 ulterior - presupune acoperirea 'nevoilor de baza'. Ca, vorba d-lui Solcan,
 oamenii nu au nevoi, ci numai preferinte, se vede numai din perspectiva
 culturii libertatii, dar, tot din perspectiva asta, un Y poate intelege ca
 X, situat in afara culturii libertatii, nu isi percepe nevoile ca strict
 subiective si ca pentru a si le vedea ca subiective el trebuie intai
 linistit, apoi pp-zis introdus in spatiul gandirii libere. Nici afirmarea,
 nici negarea unei diferente relevante moral intre folosirea cosmeticelor si
 'painea cea de toate zilele' nu sunt adevarate in sine. Ambele, spuse
 intr-un context conceptual potrivit, pot fi adevaruri a priori, dupa cum,
 spuse intr-un context nepotrivit, pot fi absurditati. (Exista conditii sau
 reguli a priori pentru aplicarea conceptului de 'a priori'. In pofida
 credintei dominante in filosofia analitica, judecatile (folosirea
 conceptelor), si nu propozitiile (expresiile materiale ale conceptelor),
pot
 fi a priori sau nu. O propozitie depinde de resursele expresive aflate la
 dispozitia vorbitorului intr-un context dat.)"

>
>  Deci, degeaba spui ca succesul unei societati e relativ la tipul de nevoi
> ale indivizilor, pentru ca nevoile misto nu apar istoric decat in
conditiile
> in care celelalte au fost depasite.
>


 R: Istoric, dar numai istoric! Tot istoric, ceva ma poate inspaimanta, dupa
 cateva secunde devine posibil sa pot alege daca merita sa fiu inspaimantat
 sau nu - capacitatea asta nu este explicabila istoric numai pentru ca
 fenomenologic asa stau lucrurile (pace Silviu). Poti crede ca cele mai
 sarace societati nu isi au inteleptii lor? Poti crede ca cele mai bogate
 societati au un numar mai mare de intelepti decat cele sarace? Eu nu stiu -
 nu ca ma indoiesc, ci cu sensul 'habar n-am'.

>
> Mai clar: cum e societatea acum a depins foarte mult de chestii
> non-culturale, de ridicarea nivelului material general, care la randul lui
e
> functie de progresul in stiinta, etc. Dar a depins in primul rand de
> exsitenta unor tipuri umane care aveau motivatia necesara sa impinga
> progresul asta material inainte (dupa weber, protestantismul a facut
asta).
>


 R: Sunt foarte sceptic in privinta posibilitatii cunoasterii unui progres
 moral - nu spun ca un progres moral nu ar putea avea loc, ci ca, mai
 intotdeauna, daca le luam rand pe rand, criteriile dupa care vrem sa
 stabilim daca a existat intr-o anumita perioada progres moral nu prind
nimic
 de tipul 'moralitatii'.

> O solutie partiala la asta e destul de simplu de gandit: chestii ca a face
> stiinta sunt imaginabile ca functionand cu alt tip de motivatie, adica cu
> motivatii ok. Poti sa renunti la ceea ce Marcuse numeste om unidimensional
> ('specialistul') si sa pastrezi anumite parti din capitalism. Desi si aici
> apare o problema pentru ca diviziunea 'muncii' culturale chiar e necesara
> intr-o anumita masura si e foarte greu sa spui in acelsi timp ca toata
lumea
> ar trebui sa fie super competenta in chestii umaniste si unii pe deasupra
sa
> ramana la acelasi nivel economisti, fizicieni, asistenti sociali, etc,
etc.
>


 R: Spui ca diviziunea 'muncii' ar fi intr-un fel necesara, apoi introduci o
 clasificare cam ciudata: economistul, fizicianul si asistentul social... As
 intelege sa deosebesti intre primul si al treilea pe de o parte, si al
 doilea pe de alta parte. Fizicianul, precum orice cercetator in stiintele
 exacte, este un amator de puzzle, un facator si desfacator de probleme.
 Ceilalti doi sunt pur si simplu filosofi si atat - nu fac nimic mai mult -
 sau nu ar trebui sa faca. Asta nu inseamna ca fizicianul nu ar putea fi si
 filosof - sa nu fie, de exemplu, un scientist, sa-si dea seama in ce
 directie pot fi exploatate trucurile lui. Economia, educatia, istoria,
 psihologia, stiintele socio-umane in general sunt fie bla-bla, fie
filosofie.



> Insa problema e cu alta parte din capitalism, anume cea esentiala: cu
> afacerile. Ceea ce tine capitalismul e faptul ca oamenii vor sa faca bani
si
> e imposibil sa gandesti o societate capitalista (adica una in care oamenii
> fac bani) in care oamenii au valori ok si deci nu sunt motivati de bani si
> de ceea ce Marx numeste fetishismul comoditatii. Cum iti imaginezi un bill
> gates, un patron de mcdonalds, un buticar, etc, etc care in acelsi timp
> citesc kant si sriu lucrari despre poetica romantismului?
> In concluzie, solutia ta mi se pare artificiala: degeaba spunem ca intr-o
> societate in care oamenii poarta paslari facuti de mana le implineste
toate
> nevoile cu conditia ca nevoile lor sa fie de un anumit tip. Pt ca nu e
> realist sa presupui ca intr-o societate saraca oamenii ajung foarte
departe
> pe o scara valorica misto. Deci, indiferent cum definim capitalismul, vrem
> sa pastram nivelul si calitatea productiei de acum, dar in acelsi timp
vrem
> oameni misto si nu vad cum asta e posibil.
> Ok, am fost cam confuz, sper ca se intelege cat de cat.
>


 R: Eu nu mai inteleg de unde pleci si unde vrei sa ajungi. Daca punctul
 terminus este o lume a virtutii, nu una a bogatiei, atunci nu inteleg de ce
 si ACOLO trebuie sa presupui conditii materiale pentru virtute, din moment
 ce prin asumptie lumea aia este virtuasa. Invers, daca, asa cum am scris
mai
 sus, sunt de acord ca intr-un anumit sens este necesar ca nevoi materiale
sa
 fie satisfacute pentru a se ajunge intr-un punct in care nevoile materiale
 sunt distruse prin ignorare, nu inteleg ce il impiedica pe Bill Gates sa
 devina mai intelept. (In fine, s-ar putea sa si fie, nu-l cunosc, am
folosit
 numele in contextul descris de randurile tale.)



_________________________________________________________
Do You Yahoo!?
Get your free @yahoo.com address at http://mail.yahoo.com