Domnului Gheorghe ii place sa se vada pe sine insusi drept cainele de paza al tuturor prejudecatilor si nu se dezminte, pentru ca domnia sa nu pune nici un moment sub semnul intrebarii pozitiile 'ortodoxe', imaginandu-si ca traditia e servita de aceasta umbrela protectoare si conservatoare, pe cand ea probabil se simte jignita ca a incaput pe mainile unor asemenea apologeti neconditionati, pentru care Plato magis amucus quam veritas est... Iata cateva exemple:
>cateva raspunsuri din goana unei civilizatii obsedate de eficienta
>temporala, >1 ce este un drog r: nu stiu, sa fac acum o analiza conceptuala mi se pare >prea mult, mai degraba voi da cateva inrudiri de exemplu: ceva necessarmente >rau, e un fel de shortcut de la realitate pe care il iei pe bani, intra in >aceesi categorie cu prostitutia si alcoolul. De atfel si alcoolul si >prostitutia ofera aceeasi evadare din realitate cu "pretul scris pe >eticheta". Nu intra in aceeasi categorie cu muzica sau cu arta in general >care s-ar putea spune ca ne ofera , intr-un fel , o evadare din real, de ce, >e mai complicat de raspuns, un raspuns ar putea fi ca arta ofera o evadare >intr-un univers care reveleaza o realitate asumata constient de creator, pe >care trebuie constient sa o percepi , care presupune un efort de intelegere >, pe cand drogul te scoate din realitate fara nici un fel de efort sau >control asupra senzatiilor tale. ma refer nu la faptul ca nu iti mai poti >controla miscarile sau ca nu esti constient de ceea ce ti se intampla, >senzatiile pe care le ai sunt insa incontrolabile.>
Aici acuzatia principala e ca drogurile constituie o forma de escapism, adica o forma de a nu iti asuma conditia pe care o ai de fapt si problemele pe care le ai, preferand sa 'te imbeti cu apa rece', pentru ca e cu siguranta mai greu sa ti le rezolvi decat sa 'visezi' la altceva, care nu are nici o legatura cu viata ta. Asta nu are insa nici o legatura cu banii, asa cum se sugereaza. Exista si forme de escapism non-payantes. Povestea cu banii intra la alt capitol. O prima observatie e ca nu e neaparat asa: domnul Gheorghe ne vorbeste despre o anumita atitudine fata de droguri si despre anumite efecte pe care lumea le asteapta de la ele, ca si cum toate astea ar epuiza esenta folosirilor posibile ale drogurilor. Dogmatismul domnului Gheorghe nu se dezminte nici aici, cum vedem, pentru ca domnia sa presupune ca lucrurile au pur si simplu utilizari privilegiate (aproximativ asa cum domnul Muntean credea bunaoara ca salile facultatii sunt predestinate raporturilor formale si ca atare sexul intre profesori si studenti la scoala ar fi prea de tot). Dar, asa cum locurile nu evoca esente ale raporturilor pe care trebuie sa le avem, asa nici lucrurile nu au folosiri esentiale sau privilegiate si nu suntem deci obligati deloc sa folosim drogurile pentru escapism. Pe de alta parte, argumentul cu care se spera sa fim convinsi ca arta nu seamana cu drogurile e si el prost, pentru ca nici in cazul artei senzatiile nu sunt mai controlate sau mai controlabile decat in cazul drogurilor: pur si simplu, senzatile sunt la fel de controlabile sau de incontrolabile indiferent de cum ar sta lucrurile, de cauzele lor etc. Senzatiile 'normale' nu sunt mai controlabile decat cele obtinute altfel.
>2 e rau sa te droghezi r: da, pentru ca ajungi unde nu ar trebui sa ajungi >fara o pregatire adecvata, se spune ca in cazul unor anumite droguri ceea ce >experimentezi se apropie de ceea ce se numea prin evul mediu "delir mistic", >faptul ca poti ajunge acolo fara sa traci prin ceea ce treceau misticii >evului mediu si nu numai pune un prim semn de intrebare, poate ca e prea>mult pentru cineva sa ajunga la asemenea stari dintr-o data si la cerere,
Aici ideea e ca, daca argumentul e respectabil, e vorba despre o oarecare alienare pe care ti-o dau drogurile, pentru ca reprezinta un mijloc usor de a obtine ceva care e altminteri greu de obtinut, si ca atare lipsa efortului spiritual, invalideaza rezultatele. Aici ar intra povestea cu banii de la punctul 1. Domnul Gheorghe e conservator in problema tehnologiei, adica contesta valoarea rezultatelor obtinute fara efort, prin delegare de competente: ca atunci cand ai zice ca prajiturile cumparate de la magazin nu vor putea fi, orice s-ar intampla, la fel ca cele facute in casa, pentru ca efortul e un ingredient esential al rezultatului etc. Absenta efortului personal duce la alienare pentru ca depersonalizeaza intreaga relatie intre oameni si intre oameni si lucruri: totul devine intersanjabil. Aici eu pot fi de acord, dar ii cer domnului Gheorghe sa fie oarecum realist: nu vrea sa spuna probabil ca singura garantie a autenticitatii este participarea la intregul proces de productie, pentru ca anumite gesturi pot fi foarte autentice in masura in care asumarea lor de catre agent e una autentica, indiferent de faptul ca el a participat sau nu la procesul de productie. Vreau sa zic, de exemplu, ca a oferi o floare cuiva nu e neaparat o convenienta burgheza si poate fi destul de autentic, dupa cum poate fi si foarte neautentic, indiferent de participarea celui care ofera la practici de horticultura.
>daca stau sa ma gandesc semana cu ceea ce descrie Madalina Diaconu in cartea >ei despre Nihilismul lui Kierkegaard, zice la un moment dat ca nihilistii >sunt persoane care traiesc anumite sentimente la o intensitate coplesitoare >si d-asta cand nu mai reusesc sa ajunga la aceeasi intensitate se prabusesc >in negare, cred ca acelasi lucru se intampla si cu cei care se drogheaza >(serios) pt. se poate face o distinctie intre a te droga si a "incerca">niste droguri din "curiozitate"
aici nu inteleg
> >3 e corect sa fie interzise drogurile r: nu e corect sa fie interzis nimic >din ceea ce nu vatameaza direct pe un altul, deci nici drogurile care >vatameaza direct doar pe cel care le ia, contra argumentul celor care vor >spune ca un drogat e un pericol social din cauza drogurilor si ca d-asta ar >trebui sa le interzicem le raspund ca (1) nu se poate stabili o asemenea >corelatie cauzala Hume&co. si (2) chiar daca se manifesta antisocial din >cauza unui lucru nu e suficient pentru a dispune interzicerea acelui lucru, >violenta conjugala e generata, in majoritatea cazurilor, de alcool si >saracie dar nimeni nu le-a interzis, cu notabilele exceptii ale lui >Burebista si ale Statelor Unite, care au inteles ceva dar ce folos , nu >aveau poporul pe care il meritau, mai ales Statele Unite:-))))>
aici sunt de acord
>4 ii pot fi folositoare unui filosof asemenea experiente? r: nu, >paraziteaza existenta, nu sunt nimic, e ceea ce ai putea vedea sa zicem >printr-un caleidoscop >pe care il intoarce altcineva pentru tine, e o alta dispunere a senzatiilor >proprii care nu spune mai mult despre realitate decat simplele senzatii, e >un altfel de vraja din care ai impresia ca ai inteles tot , dar cand se >termina "temeiul" intelegerii nu mai intelegi nimic. Si apoi a vorbi despre >experienta strict personala ma tem ca nu face obiectul folosofiei in >acceptiunea ei de dupa cotitura lingvistica >aici inca nu e clar ce fel de lucruri se poate astepta filozoful sa obtina in urma drogurilor. Si cred ca masura in care asta poate fi relevant e exact masura in care experientele in general pot fi relevante pentru filozof, cu alte cuvinte, nu una excesiva.
>
>Lali > >ps iti trimit mesajul tie, dar poti sa il pui pe grup, eu nu reusesc acum sa >ma logez la facultate si doar de acolo il pot trimite direct pe grup > >hasta la victoria siempre