Mai multe lucruri amestecate aici... E in primul rand riscant ca prejudecatile sa nu fie definite in termeni de intemeiere, pentru ca ar fi bizar sa mi se vorbeasca de o prejudecata intemeiata. Si, pentru a nu bate campii, e nevoie sa spunem, cred, ca, daca exclusivismul, intoleranta sau lipsa de intelegere fata de ceilalti sunt gresite, macar uneori, este pentru ca _nu exista nici o justificare pentru ele_. Altfel, ar insemna ca dincolo de orice argumente, dincolo de orice justificari, diversitatea sau toleranta ar fi valori in sine, ceea ce nu pare a fi cazul, sau oricum nu in forma pe care o prezinti. Pe scurt, ar fi de spus urmatorul lucru: daca ar exista argumente serioase pentru care ar trebui sa fim rasisti, sau homofobi etc., ar trebui sa nu ezitam sa fim toate astea, dar exact pentru ca nu exista astfel de argumente, si nu din cauze independente, nu suntem nici una nici alta. Altfel, nu am fi cu nimic superiori rasistilor, ci ne-am afla in aceeasi pozitie obiectiva ca si ei, adica in incapacitatea de a justifica ce spunem si ce facem.
Acum, acestea fiind spuse, as putea sa acord un sens celor pe care le sustii, zicand ca nu ai vrut sa spui asta, ci mai degraba ceva de felul: 'in majoritatea cazurilor in care avem de a face cu o prejudecata, ea presupune nu numai lipsa de argumente, ci si deprecierea unor persoane care sunt diferite de noi (cei care avem prejudecata)'. Asta e desigur factual adevarat, in masura incare oamenii nu reusesc de cele mai multe ori sa poarte judecatile lor morale asupra comportamentelor semenilor lor, ci de cele mai multe ori, asupra persoanei acestora, care e condamnata de multe ori fara drept de apel (contrar maximei 'sa iubesti pacatul si sa urasti pe pacatos'). Dar desigur, si aici trebuie facute anumite precizari: toate exemplele date de tine vizeaza atitudini depreciative la adresa unor categorii de persoane. Cu toate astea, exista unele cazuri in care pur si simplu sunt vizate grupuri de persoane la care a apartine este rezultatul unei optiuni, si alte grupuri la care apartenenta este mai mult sau mai putin naturala. Rasismul este un bun exemplu de atitudine depreciativa la adresa unui grup de al doilea tip. Sexismul la fel, probabil. Age-ismul, la fel. Nationalismul - ar fi de discutat, probabil ca depinde de ce teorie adopti, dar exista un oarecare consens printre nationalisti ca nationalitatea este ceva relativ natural care nu e rezultatul unei optiuni, si asta e tot ce conteaza, pentru ca in definirea atitudinii lor ceea ce conteaza este ceea ce cred ei despre nationalitate, si nu adevarul despre nationalitate. Exemple de celalalt tip ar fi de exemplu cel cu artistii si filozofii etc. Distinctia asta mi se pare importanta pentru prezenta discutie, pentru ca intr-un caz (al doilea) atitudinea depreciativa pare complet nejustificata - pentru ca se formuleaza judecati despre persoane in functie de trasaturi irelevante -, in timp ce in al doilea caz, se poate totusi purta o discutie, lucrurile nu sunt fundamental aberante. Oricum, mi se pare ca discutia se poarte diferit in cele doua tipuri de cazuri. Astept obiectii aici.
Inca o observatie: m-am saturat de acest discurs ultra la moda, in care ti se spune mereu ca e ceva in neregula daca crezi ca ai dreptate, ca cei care sustin lucrurile pe care le sustii tu au dreptate si ceilalti nu. Sa terminam cu ipocrizia asta care isi aroga virtuti de toleranta. A ajuns o adevarat vina sa cred ca am dreptate, sa indraznesc sa spun ca exista persoane care gresesc, ca se pot spune aberatii, ca nu toata lumea e la fel de informata, culta, ca nu toata lumea are dreptate in felul ei, ca nu totul seamana etc. In societatea contemporana, trebui sa te simti neaparat vinovat daca nu recunosti 'dreptul la diferenta' (la o diferenta abstracta), dreptul de a fi altfel, daca nu consimti sa faci o baie hedonista in the melting pot. N-am sa spun ca numai cei ca mine au valoare (intr-un sens care ar presupune infailibilitatea), dar astept cu nerabdare ziua in care voi fi scutit o data pentru totdeauna de propaganda obstinata a diferentei care e neaparat garantie a valorii. Ceea ce de fapt intelege oricine vorbeste si gandeste normal la cap, atunci cand intelege sa argumenteze ca are dreptate si nu doar sa spuna 'i have the right to be different'.
Silviu