despre imagini

["Stefan Iancu" <siancu@home.ro>]

IMO este gresit in majoaritatea cazurilor sa iei in calcul "imaginea" atunci
cand vrei sa dai o judecata morala (si in aceeasi masura una politica). Sa
explic de ce doar in majoritatea si nu in toate...
Imaginile nu sunt "perceptii estetice" spontane independente de judecatile
noastre morale, care asculta de cu totul alt fel de legi. As a matter of
fact, ceea ce numim imagine nu este decat rezultatul unor jdecati care au
fost interiorizate si au devenit din opinii - sentimente sau modalitati de
perceptie. Poate nu e clar ce spun, dar sa luam chiar exemplul cu sps: Ioan
spune ca ar trebui sa interzicem (sau doar sa condamnam sps) deoarece
atenteaza la imaginea pe care o avem de-obicei despre pofesori. Ok, dar ce
presupune imaginea asta? Pai presupunea prejudecata dupa care profesorii
sunt (sau trebuie sa fie) persoane foarte sobre, serioase, fara 'mizerii'
marunte ca noi cei de rand, persoane fara nici un fel de excentricitati si
ciudatenii, modele de virtute in sensul clasic, persoane a caror sexualitate
e sublimata si redusa la tiparele ingaduite de prejudecati milenare, anume
la (cat mai putin) sex , heterosexual, cu pers. de aceeasi varsta, eventual
conjugal, fara 'perversiuni', etc si numai daca ii vedem asa putem sa-i
respectam si sa le acordam autoritate intelectuala. A spune ca un profesor
are o imagine proasta daca se afla ca are doi iubiti studenti nu inseamana
decat a imbratisa toate prejudecatile cu putinta. Eu unul am pentru 'oameni
in regula' si 'profesori in regula' aceleasi standarde, pe mine imaginea
unui profesor virtos cap de familie ma deranjaza si, in schimb, mi se pare o
imagine ca lumea aceea a unui profesor care se duce noaptea in baruri, are
prieteni cu care discuta si despre altceva decat Kant, care are la activ o
experienta variata si interesanta asa cum cred ca trebuie sa aiba orice om.
Cu alte cuvinte, 'imaginea' pe care eu mi-o fac despre un bun profesor este
cu totul invers decat intelege Ioan (si cei care accepta argumentul asta).
Acuma.... cineva ar putea spune ca, daca e adevarat ce spun, atunci toate
imaginile sunt rezultatul (printre altele al)convertirii psihologice a unor
(pre)judecati morale si, prin urmare, nu trebui luate nicodata in calcul.
Dar in spatele unor imagini stau in mod evident non-valori; a condamna un
fapt pentru ca pomoveaza o astfel de imagine e doar o scurtatura: e tot una
cu a-l condamna din pricina non-valorii pe care o impica. Totusi, atata timp
cat cineva respinge o imagine si nu poate spune de ce, argumentele morale
care pleaca de aici nu fac doi bani.
Morala ar fi asta: nu corectam judecatile morale cu imagini, ci exact
invers.
Recunosc ca problema e mai complicata de atat si s-ar gasi tot felul de
situatii dubioase. I've been giving this a lot of thought de multa vreme
incoace si mi se pare o discutie foarte interesanta, sper sa-mi mai dati
ocazia sa spun cate ceva pe tema asta.

Stefan