Bine-am venit si eu!

[Cristian Constantinescu <cconstan@libris.fil.unibuc.ro>]

Ok, m-am hotarat sa scriu! M-am tot uitat eu la discutia asta animata despre sps 
si vad cu stupoare cum inving elementele reactionare si decadente...
Adica, se spune, aparatorii interzicerii sps nu ar avea nici un argument 
puternic pentru a-si sustine pozitia! Ce-i drept, nici nu am gasit pana acum 
vreunul destul de serios, asa ca vreau sa corectez situatia...
'Argumentul' cu care ma prezint in fata domniilor voastre este unul cu o bogata 
incarcatura estetica si suna cam asa:

Domnilor, sa nu ne rapim una dintre putinele placeri ce ne-au mai ramas: aceea 
de a da la cap sistemului! Militati cu totii pentru liberalizarea relatiilor 
sexuale intre profesori si studenti, fara sa va dati seama ca prin, prin asta, 
distrugeti un lucru cu adevarat frumos! Ganditi-va putin si veti intelege: 
adevarata savoare a relatiei sexuale dintre un profesor si un student este data 
tocmai de tenta pronuntata de ilegalitate, de constiinta faptului ca se comite 
un act subversiv, ca se macina, in confortul moale al patului, o intreaga retea 
de prejudecati si cutume! Atunci cand un profesor si un student fac sex, ei stiu 
ca "dau la cap" acestei retele si au satisfactia de a "impila" un sistem 
invechit. Scoateti din relatia lor sexuala aceasta aroma imbietoare a fructului 
oprit si veti ramane (doar) cu un gust amar! Ratiunea trebuie sa va dicteze 
solutia cea buna: nu liberalizati sps, caci prin asta il distrugeti! 

Ok, gata cu gluma! (desi s-ar putea sa fie si ceva serios aici)

Mai am o idee. Gigi sustine, daca am inteles eu bine, ca se poate face o 
distinctie neta intre relatii personale si relatii formale. Cu asta sunt de 
acord. Cred ca suntem cu totii de acord ca relatiile academice reprezinta o 
specie a genului "relatii formale", si ca relatiile profesori-studenti 
constituie, la randul lor, o specie a relatiilor academice - fiind, prin urmare, 
relatii formale. De aici reiese insa ca etichetele 'profesor' si 'student' au 
sens numai in contextul unor relatii formale: Dl. Stefanov imi este profesor 
(iar eu ii sunt student) numai in mediul academic, deci atata timp cat suntem in 
contextul unor relatii formale; atunci cand contextul se schimba (vineri seara 
sau cand mergem la o bere), nu are rost sa-i mai atasez lui Gigi eticheta 
'profesor', fiindca intre noi se stabileste o relatie personala (de amicitie, 
prietenie, whatever), nu una formala (profesor-student). [Sunt de acord ca asta 
e mai mult o distinctie logica (in some twisted sense of the word) si ca, 
psihologic, e destul de greu de facut - a se vedea cazul lui Dub, care foloseste 
adresari academice si in medii informale.] Numai ca daca lucrurile stau asa cum 
ziceam, problema asta a sps pare a fi fost, de la bun inceput, prost formulata: 
nici nu poate exista o relatie sexuala intre un student si un profesor, pentru 
simplul motiv ca relatia sexuala este una personala si, cum ziceam, suntem 
studenti si profesori (unii fata de ceilalti) numai intr-un cadru academic, nu 
si intr-unul privat (e.g., in pat); daca X imi este profesor si eu fac sex cu 
el, nu are rost sa spun ca fac sex cu Profesorul X (exceptand cazurile in care 
am ce invata de la el :-), ci pur si simplu ca fac sex cu X .

Ok, recunosc ca ce am scris mai sus suna cam aiurea; lucrurile devin ceva mai 
dificile daca imaginam situatia urmatoare: un student si un profesor facand sex 
intr-o sala de curs. Aici se pare ca nu se mai poate face o distinctie foarte 
clara: cei doi sunt intr-un mediu academic, deci, potrivit consideratiilor mele 
anterioare, sunt profesor si student unul fata de celalalt; dar ei fac sex, ceea 
ce ii pune intr-o relatie total informala. In aceasta situatie (si numai in ea), 
se pare ca am putea vorbi cu sens despre sps. Numai ca aici problema se rezolva 
ceva mai usor: interzicem o asemenea relatie din aceleasi motive din care 
interzicem orice reluatie sexuala desfasurata in spatii publice. Dar asta este 
alta discutie...

Nu mai am timp acum, asa ca va salut!

Al dumneavoastra (pentru prima data si intaia oara),

Cristian Constantinescu