Ieri a inceput sa ma obsedeze o poezie pe care am citit-o cu mult timp in urma:
Nasobemul
Pasind pe nasuri vine
Spre noi un nasobem
Cu puiul langa sine.
Nu l-am gasit in Brehm,In Mayer inca nu e,
In Brockhaus nu apare,
Abia din a mea lira
Iesit-a-ntai sub soare.De-acum agale vine,
Precum am spus (idem),
Cu puiul langa sine
Spre noi un nasobem.
Nu mai stiu unde, si nici nu mi-am amintit prea bine traducerea romaneasca pe care am citit-o eu, asa ca am mai pus de la mine. In orice caz, textul original e aici (iar aici e o traducere in engleza). Poezia a fost scrisa de Christian Morgenstern in 1903.
De ce mi se pare geniala poezia asta?
Asa scria pe biletul pe care il primise Mirela in acea dimineata. Iar apoi erau scrise urmatoarele:

