Cu hidrobicla, ma rog. Costa 10 lei ora, daca vreti sa va dati. Si trei sa lasati un buletin. Noi n-aveam, am lasat legitimatia de presa a lui Ramo, a fost ok.
In orice caz, la terasa aia de langa debarcader au o pizza foarte proasta. Si dupa ce ca nenea ala isi bagase in nota de plata vreo patru lei si ceva “pentru servicii” (care au fost execrabile), nici n-a mai dat 4 lei rest de la 50, ca si cand i s-ar fi cuvenit. Un nesimit. In fine, mai bine va aratam ce filmulete am facut pe lac.
Da, ultimul curcubeu pe care l-am vazut in Bucuresti a fost anul trecut. Tot dupa mars. Iar anul asta banuiam ca o sa mai apara unul, fiindca iar a plouat cu soare.
Si a aparut. Sigur, exista o explicatie pentru aparitia curcubeului, e o coincidenta etc. Dar suntem foaaaaaaarte curiosi sa vedem ce vor zice “normalii” traditionali ortodocsi daca mai apare unul la anul. 🙂
Sau ce ar zice daca la judecata de apoi li s-ar spune: “Ai incercat sa le distrugi viata altor oameni in numele Meu. Dar oamenii aceia nu ti-au facut nimic. Doar ca sunt diferiti fata de tine. Ti-am dat Eu dreptul sa faci asa ceva? Esti varza! Go to Hell!”
p.s.: Toate pozele pe care le-am facut la mars le puteti gasi la rezolutie mare pe Zoooomr.
p.p.s.: Acum am vazut o poza si la Nada.
Tineti minte ca v-am batut la cap cu Jane B, nu? 🙂
Azi ascultam din intamplare mai multe chestii de-ale lui Chopin. Guess what?
A fost odata un vitel la tava. In sange. Viata lui ar fi fost foarte placuta, daca n-ar fi fost deja mort. Dar chiar si lasand asta la o parte, tot nu era prea fericit. Fiindca nu-l manca nimeni. Toti oamenii din casa devenisera brusc vegetarieni. Iar el astepta in frigider si nu-l mai manca nimeni. Era foarte trist. Existenta lui nu mai avea nici un scop.
Tot din seria ce mai e arta:
Ce e un logo? Cum iti da identitate? Cum reuseste sa exprime trasaturile caracteristice ale brandului tau? Nu stim. Dar stim ca uneori lucrurile pot scapa de sub control rau de tot. Ca in cazul unui institut oriental de studii din Brazilia, de pilda.
Logo-ul trebuia sa reprezinte o pagoda pe fundalul unui soare care rasare. Rezultatul a fost asta:
Dupa cativa ani (trei, mai precis) mama iepurelui Bastroe a murit si ea. Iar Bastroe a inceput sa fie dat uitarii. Ispravi interesante nu a mai facut, in afara de faptul ca la un moment dat a inviat. Acest lucru s-a petrecut in felul urmator.
Probabil va intrebati ce “ispravi” mai poate face un iepure mort de mai bine de 47 de ani, mai ales dupa ce corpul lui nu mai exista. Ei bine, pe unii dintre voi Bastroe i-a facut sa citeasca aceste randuri. Nu e si asta o fapta demna de toata lauda?
Dar bineinteles ca aici e vorba doar despre un fel de a vorbi. La fel am putea spune ca iepurele nostru exista sub forma de amintire in mintile celor care au auzit de el. Dar povestea pe care dorim sa v-o spunem nu incepe asa.
Cu muzica, dedicatii si tot tacamul. Ne vedem la Casa Presei Libere. Oamenii de la Metropotam sunt vrajitori. Au scris ca ziarul Cotidianul isi are sediul aici inca din 2006. Stiau ei ce stiau. 🙂