Category Archives: weird

Imparatia de la capatul lumii

Daca nu stiti cum sunt povestirile scrise de Gramo, poate ar merita sa va lamuriti mai intai, fiindca altfel s-ar putea sa aveti asteptari nepotrivite vis-a-vis de asta. Dar faceti, desigur, ce vreti.

In imparatia de la capatul lumii traia un imparat. Normal, nu? Adica, ar fi ciudat sa existe o imparatie dar sa nu existe nici un imparat in ea. Doar daca tocmai a murit imparatul si nu are copii, iar oamenii de acolo inca nu stiu ce sa faca si sunt speriati si se sinucid pe capete tinandu-si respiratia sau folosind alta metoda ciudata care se foloseste la capatul lumii, in fine, treaba lor, noi nu ne bagam, dar ideea era ca imparatul nu murise, ci traia bine mersi si se plimba cu bicicleta prin parcul din curtea castelului.

Si cum se plimba el asa, vine la el un taran, fiindca imparatia era destul de ok si taranii aveau voie sa intre in parcul din curtea castelului si nu le zicea nimeni nimic si, oricum, si taranii erau ok si nu miroseau urat si nu ascultau manele si se spalau in fiecare zi.

Si zice taranul:

Continue reading

Si tot nu stim ce sa facem cu alea doua stiuci din congelator

Am primit la un moment dat doua stiuci. Nu pare plauzibil, dar asta e adevarul. Problema e ca nu stim ce sa facem cu ele.

Ne-am gandit aseara sa facem o pizza si sa o ornam folosind cele doua stiuci, asezate in pozitia 69, iar deasupra sa scriem cu maioneza “La multi ani, 2009!” Si in fiecare stiuca sa infigem cate un stegulet – intr-una steagul Romaniei iar in cealalta steagul Uniunii Europene. Pana la urma ni s-a parut o chestie cam chicioasa, asa ca am renuntat la idee.

Continue reading

Sa ma pupati sub coada, prost-crescutilor!

Errr, da, in caz ca aveti nelamuriri, eu sunt pisica din poza aia de sus, din dreapta. Si cred ca am si eu dreptul sa ma exprim din cand in cand aici. Dar nu voua va spun sa ma pupati sub coada, ci unor copii de pe strada mea. Si ii numesc prost-crescuti fiindca chiar sunt asa.

Normal era, cand erau mici, sa ii certe stapanii (sau parintii, ma rog) atunci cand luau ceva care nu era al lor. Cum puneau laba pe un lucru care nu le apartinea, sa le spuna: “Nu e voie! Nu!”. Sau: “Foarte rau! Copil rau!”. Sau alte chestii de genul asta, pe un ton ferm si de fiecare data, fara concesii. E important sa inveti de mic sa respecti proprietatea altcuiva.

O sa vedeti imediat de ce spun toate astea.

Continue reading

Povestea petei roz

[nota: celelalte povestiri scrise de Gramo sunt aici]

Era la un moment dat o mica pata roz, care locuia pe un perete. Dar fiindca oricum nu ati avea rabdare sa cititi despre intamplarile prin care a trecut pata noastra roz, n-o sa va mai spun nimic despre asta. Pot sa va spun, in schimb, cum a aparut mica pata pe perete. Pe scurt, bineinteles.

Continue reading

Filmul de sambata seara – Faces Of Death

Imdb zice ca a fost banat in 46 de tari. Cu toate astea, Google nu l-a banat, iar noi vi-l recomandam pentru seara asta. E un fals documentar, de acelasi gen cu Mondo Cane, doar ca un pic mai “dark”. Warning: unele dintre imagini pot fi considerate socante, in ciuda faptului ca filmul a fost facut acum 30 de ani (yeah, it’s a cult classic)!

p.s.: Iar daca il vedeti, spuneti-ne si ce impresie v-a facut, pls!

Reruns (17) – De ce iubim statuile?

E vorba de un post mai ciudatel, care incepe asa:

Cui nu i s-a intamplat in copilarie sa plece noaptea din casa pe furis, sa se duca in parc, sa se dezbrace si sa faca dragoste cu statuile? Toti am trecut prin asta, bineinteles.

Restul il puteti citi acolo. Beware, spre sfarsit apar niste poze cu o femeie gonflabila. E imbracata, dar intr-una dintre poze are camasa descheiata si i se vede un san, asa ca s-ar putea ca postul respectiv sa fie NSFW.

p.s.: Daca ne-ati lasat comentarii si n-au aparut, nu va impacientati. Nu s-au pierdut, dar probabil trebuie sa fie aprobate, iar noi suntem in continuare la mare (postul asta e scris de fapt pe 14 august). In orice caz, azi (adica pe 17) o sa incercam sa gasim un wireless (fiindca vrem sa intram pe la pranz pe BlogTV). Daca reusim, o sa aruncam un ochi si prin administrarea blogului.

Macarie se intalneste cu Cornelia

[daca nu stiti sau nu va mai aduceti aminte ce e cu povestea lui Macarie, posturile mai vechi sunt astea: 1, 2, 3, 4]

Dupa somnul de dupa-amiaza Macarie se trezi plin de energie. Acum putea sa plece de la servici si sa mearga la fabrica de pompe. Ajunse acolo destul de usor. Cu tramvaiul. Isi lasa buletinul la poarta si se duse sa caute biroul “Distributie”. Se rataci, bineinteles, pe holuri. Se ciocni din greseala de o doamna.

Continue reading