“Bunicule, spune-mi inca o poveste!”, spuse nepotica. “Bine”, raspunse bunicul, “dar inchide ochii si fii atenta!”. Iar nepotica inchise ochii si isi incorda toata atentia. “Povestea mea e despre un capat de sfoara,…” – incepu bunicul.
“Poate nu stiai, dar orice capat de sfoara viseaza sa ajunga fitil. Dar noi vorbim despre un capat de sfoara mai putin norocos. Acesta ajunsese sa fie bucatica de sfoara cu care era legat un carnacior de casa.
La inceput ma gandeam ca o sa mai continui aventurile astea, dar nu cred ca e prea multa lume interesata, asa ca o sa ma opresc aici.
Impresia mea era ca toata lumea o sa se prinda care va fi continuarea. Daca m-am inselat, sa-mi spuneti! 🙂
Nu chiar. Dar am facut un distih si voiam sa vi-l arat:
Necrofile, necrofile,
O sa ma ingropi cu zile!
to foreshadow
noi am spune ca inseamna “a prefigura”
umbra unui obiect ia forma obiectului respectiv
(e una dintre primele proiectii topologice)
pictorii trebuie sa picteze si umbrele lucrurilor
umbrele produc impresia de tridimensionalitatate
Iar am fost la mare vreo doua zile:
Dar in loc sa cititi despre ce-am mancat, facut si discutat pe acolo, mai bine cititi postul asta de la Eduard. E vorba acolo despre posibilitatea ca Ion Creanga sa fi furat Capra cu trei iezi de la fratii Grimm.
E de aici:
mă gramo, ţi-e ruşine de numele tău sau pur şi simplu nu înseamnă nimic? de ce nu îl împărtăşeşti cu noi? apropo, ai onoarea să fii băgat în seamă de mulţi oameni cu cap, cu şcoală şi cu portofoliu, tocmai pentru că ai sărit la gîtul cuiva respectat. asta parcă e promovarea de guerrilla de care o acuzai pe Nadia. hmm… s-ar zice că nu eşti mai breaz, dacă aplicăm aceleaşi criterii.
şi dacă blogul Nadiei a apărut de două luni, îţi dă în scris Mihai Ursu, de la televizor, că Nadia Dincovici nu a apărut alaltăieri şi că, mai mult, în ultimele două decenii Nadia a fost ocupată să îşi construiască un nume şi o reputaţie în presă. nu ştiu cu ce te-ai ocupat matale, chiar sînt curios. dacă eşti mai bun decît ea, ar trebui să te arăţi la faţă.
nu ne dezamăgi, jurnaliştii sînt oameni curajoşi.
Din nefericire, nu stiu sa explic de ce. 🙂
Cica era un domn la mare si s-a dus intr-un loc mai ferit sa pescuiasca, dar in apropiere era o fata care facea plaja. Si domnul pescar la un moment dat a vrut sa arunce carligul in apa. Dar, cand sa-si ia avant, i-a agatat fetei slipul. Iar fata s-a speriat de viermele din carlig si a vrut sa fuga, dar domnul incerca sa o mulineze, ca sa zic asa, fiindca voia sa o ajute sa-si scoata carligul din slip.
Si tocmai atunci au venit nevasta domnului si cei trei copii ai lor. Si nevasta a inceput sa urle cum ca “Porcule, doua minute te las si eu singur si nu te poti abtine!” (probabil avusesera dansii niste probleme in trecut).
