Category Archives: social
Dilema semaforului
Nu vi se pare ca soferii au prea mult verde? 🙂 Treceam ieri strada. Pana am ajuns la refugiul din mijlocul strazii, verdele pentru pietoni a disparut. Am asteptat o gramada sa apara iar. A tinut fix pana am ajuns pe celalalt trotuar, mergand repejor (oamenii care se misca mai greu cum se descurca oare?).
Nici macar nu era o zona cu mare trafic. Si de fapt, de ce mi-ar pasa ca pieton de “fluidizarea traficului”? Aia stau in masini, la caldura, eu stau in zapada si astept sa se faca verde. De ce sa astept eu la semafor mai mult decat ei?
E limpede ca soferii si-ar dori sa aiba verde tot timpul. La fel si pietonii. Uneori n-are sens sa fie prea mult timp verde pentru soferi. Noaptea, de pilda, cand nu trec masini, chiar e greu sa respecti regulile de circulatie. Dar daca nu le respecti noaptea, ajungi sa nu le respecti nici ziua (in paranteza fie spus, pietonii care trec pe rosu atunci cand sunt de fata si copii, carora le dau un exemplu prost, mi se par megapenali).
Revenind, trebuie sa circulam toti (desi nu neaparat cu masina, ma rog). Sa luam un caz simplu. Nu avem la dispozitie decat semafoare obisnuite, nu din alea cu buton. Printr-o intersectie traverseaza in toate directiile la fel de multi soferi si pietoni. Ar trebui sa fie rosu tot atata timp pentru pietoni ca si pentru soferi? Sau ar trebui sa fie mai mult rosu pentru pietoni? Sau mai mult rosu pentru soferi? Si de ce?
[Daca vreti sa va distrati cu alte “dileme”, dati o cautare cu cuvantul “dilema” in casuta din dreapta sus de pe blog.]
Diverse
Aaron Swartz nu mai e, Ponta vrea ca clasa pregatitoare sa se intoarca la gradinita (de ce nu clasa politica?), iar Anonymous a facut o petitie pentru ca DDoS-urile sa fie considerate proteste civile si nu “hacking”. Sunt destule teme de discutie.
Ashes to ashes, dust to dust
Aseara ne-am uitat la teatru radiofonic
La Ultima ora, a lui Mihai Sebastian. In varianta din 1963. Mai exista o versiune, din ’88, dar pe asta n-am ascultat-o. Piesa e supertare, in orice caz. Trebuie sa ne credeti pe cuvant, fiindca n-o sa va spunem nimic despre ea.
La balci
In weekend am fost la un balci, intr-un sat de pe langa Bucuresti. Balci pe bune, cu tiribombe, cu mingi din alea in care dai cu pumnul ca un mare boxer, cu masinute electrice (ne-am dat), cu roata norocului, cu turnul de cutii pe care trebuie sa le darami din trei aruncari ca sa castigi ceva (am daramat o cutie), cu mici, vin fiert, tuica, pastrama, capete de porc asezate pe tarabe, susan, halvita, gunoaie, sosete, caciuli, mitraliere (pentru copii), masini de teren care treceau prin multime, oale, castroane, linguroaie de lemn, plosti, chiloti, telefoane mobile, fum, fructe, romi, unguri, moldoveni, ornamente de gradina, jandarmi, must stricat, baloane, flori si toate celelalte.
Si sa vezi minune, nimeni nu se uita urat la nimeni. N-am prins nici o bataie, n-am auzit nici o injuratura. Era ca la mama multiculturalismului acasa. Oamenii nici macar nu pareau saraci, fiindca isi cumparau diverse chestii, iar preturile erau cam ca la oras. Culmea nerusinarii, isi permiteau chiar sa para fericiti.
Parca am fost in alt film. Dupa aia ne-am intors “la oras”, a inceput sa ploua, soferii claxonau, s-a dus totul de rapa, dar am ramas cu ideea ca poate romanii mai au o sansa.
Uitasem cat de bine scrie Tolontan
Azi ne-am amintit. 🙂
Cheltuieli de protocol
Stie toata lumea stirea cu cheltuielile de protocol facute in perioada in care domnul Mihai Razvan Ungureanu a fost prim-ministru, nu? Fostul prim-ministru nu a negat ca listele prezentate public ar fi fost pe bune, ceea ce i-a facut pe multi sa nu mai observe ca atacul a inceput fara dovezi concludente, in spiritul jurnalismului romanesc.
Nimeni nu a pus clar intrebarea: “Care e responsabilitatea prim-ministrului vis-a-vis de cheltuielile de protocol?”. Ok, nu a semnat deconturile, iar din ce spune reiese ca nu a beneficiat de ele (avem dovezi sa nu-l credem?). Dar nu ar fi putut sa le solicite? Sau cel putin, daca nu el le-a solicitat, sa le supervizeze, chit ca nu asta e cea mai importanta treaba pentru un prim-ministru?
Jurnalistii trec mereu de la intamplari izolate la generalizari alarmiste – doi ursi au atacat oameni, deci ursii ne-au declarat razboi, urmeaza apocalipsa ursului s.a.m.d. In cazul cheltuielilor de protocol, chiar ar fi fost ok sa trecem dincolo de un singur caz. Pana la urma, ce cheltuieli de protocol sunt ok?
SlutWalk Bucuresti
Pornografie, fantezii erotice, barbati si femei
Din diferite motive, dintre care unele sunt probabil stupide, postul asta ar putea fi considerat NSFW. Asta ca sa stiti. 🙂