Se inventează o pastilă. Dacă o iei, trăiești cu un an mai puțin (față de cât ai fi trăit dacă nu o luai), dar ai 50% șanse să faci o descoperire importantă pentru omenire.
Întrebarea nu e dacă ai lua pastila sau nu (și de câte ori), ci dacă ai fi de acord să fie pusă în vânzare, astfel încât oricine să și-o poată cumpăra, dacă vrea (se presupune că n-ar fi prea scumpă). Just think about it.
[to be continued]
Să zicem că un om din o mie e infectat cu HIV. Nu contează datele reale, citiți mai departe. Să zicem, în plus, că testul HIV e eficient în 95 la sută din cazuri. Adică, din o sută de oameni infectați cu HIV care fac testul, 95 ies pozitivi. În plus, să zicem că testul dă rezultate pozitive false în 5 la sută din cazuri. Ceea ce înseamnă că 5 din o sută de oameni care nu au HIV ies pozitivi la test.
Întrebare: Care ar fi șansele să ai HIV, pe baza acestor date, dacă testul ți-a ieșit pozitiv?
Răspunsul omului de pe stradă (inclusiv al oamenilor care sunt doctori, profi de liceu, jurnaliști etc.) va fi că șansele sunt mari. Mai mari de 50 la sută, în orice caz. Puteți verifica, întrebându-i pe cei din jur.
Răspunsul corect e “în jur de 2%”. Încercați să vă dați seama singuri de ce. Dacă nu vă descurcați, let us know.
Nu e despre spaga, nu e despre experienta trista si ingrozitoare a nasterii in spitalele de stat. La Spitalul Universitar din Bucuresti am nascut si prima data in 2007, nici atunci nu a fost vorba despre spaga, dar acum experienta a fost altfel.
Continue reading
Intr-o tara necunoscuta, fara legatura cu Romania. Legea suna asa: Persoanele trecute de 80 de ani primesc echivalentul pensiei medii pe 5 ani de zile daca opteaza pentru eutanasie.
Nimeni nu e obligat sa opteze pentru eutanasie, bineinteles. Se face referendum. Ce votati, da sau nu? Si de ce?
Sa ne uitam mai intai aici. Ce vrea sa spuna Angelina Jolie? Pe scurt, asta:
Scriu pentru ca sper ca si alte femei pot beneficia de pe urma experientei mele. “Cancer” e un cuvant care starneste frica in inimile oamenilor, producand o profunda senzatie de neajutorare. Dar astazi e posibil sa descoperi printr-un simplu test de sange daca esti susceptibila de cancer la san si de cancer ovarian, iar apoi poti actiona.
Iar apoi sa ne uitam cum prezinta lucrurile BBC News. Ce iese in evidenta de acolo? Iaca:
“I feel empowered that I made a strong choice that in no way diminishes my femininity,” she said.
“For any woman reading this, I hope it helps you to know you have options,” Ms Jolie went on to say.
“I want to encourage every woman, especially if you have a family history of breast or ovarian cancer, to seek out the information and medical experts who can help you through this aspect of your life, and to make your own informed choices.”
In fine, iata cum prezinta Antena 3 lucrurile:
Problema economica e simpla: copiii adusi bolnavi la gradinita ii imbolnavesc pe ceilalti copii, parintii celorlalti copii vor plati bani pentru medici si tratamente, vor lipsi si ei, pana la urma, de la serviciu (productivitate scazuta) si asa mai departe. Toate astea costa bani, iar o parte din aceste cheltuieli s-ar putea sa fie acoperite din bani publici. Pana si “gandirea rece” a economistilor ne arata ca adusul copiilor bolnavi la gradinita e pagubos.
Exista, poate, si o dimensiune morala: “De ce sa se imbolnaveasca si copilul meu din cauza copilului tau? De ce nu il tii acasa atunci cand are o boala contagioasa, chiar daca e o simpla viroza? De ce risti sanatatea copilului meu, aducand copilul tau, care are o boala transmisibila, la gradinita?”
Problema exista si nu e o problema absconsa, din carti sau tratate. Oamenii continua sa se poarte asa si exista si explicatii pentru asta – e mai comod pentru un parinte sa duca un copil usor bolnav (chiar daca “un pic” contagios) la gradinita in loc sa stea cu el acasa sau sa plateasca pentru o bona, angajatorii vor sa vii la serviciu si nu accepta scuze, gradinitele primesc si copii bolnavi etc.
De ce este asta o falsa dilema? Fiindca solutia nu poate fi gasita, probabil, fie in societatea civila, fie la nivel politic. Nu e ca si cand fie parinti se educa unii pe altii (pe forumuri sau pe net sau prin alte mijloace) sa devina mai responsabil, fie statul, prin institutiile sale, actioneaza, inasprind regulile in ceea ce priveste controlul medical in gradinite si acordand facilitati angajatorilor care le permit parintilor cu copii bolnavi sa lucreze de acasa.
Nu e aici un “ori asta, ori asta”. Trebuie sa ne batem capul toti si sa facem toti ce putem.
Va recomandam acest minunat wallpaper:
(Imaginea am gasit-o pe un image board obscur, nu stim cine e autorul, dar il asiguram ca are toata simpatia noastra. Jokes aside, nu exista probleme de sanatate rusinoase. Exista, in schimb, probleme tratate si probleme netratate. Don’t be stupid just because others are! Go to a doctor! And get the wallpaper.)
Pai, sa vedem ce spun ziarele. Avem mai intai o stire medicala, relativ neutra, pe MedLive. Cum functioneaza, care au fost reactiile, in fine. La cateva saptamani, apare ceva pe TOTB. O abureala, pe scurt. Apoi intra in joc jurnalismul local. Tema capata tonuri alarmiste. De aici si pana la abordarea profesionista de la centru mai e doar un pas.
Ce s-a intamplat? Au disparut orice informatii cu adevarat utile. In locul lor sunt scosi in fata “medicii inspaimantati” care “se declara vehement impotriva”. “Medici” – adica majoritatea medicilor, nu? E clar ca e de rau.
Fiindca am citit un post simpatic la Ada. Si fiindca, dincolo de oripilari fandosite, adevarul este ca la un moment dat orice copil ajunge sa descopere subiectul asta. Si nu e clar cum trebuie sa se poarte parintii in momentul ala.
Ne-ar prinde bine cateva idei, fiindca nu stim cand o sa ajungem in aceeasi situatie. Sigur ca speram sa mai treaca un pic de timp pana atunci (Razvan are 5 ani), dar e o chestie inevitabila. Asa ca va propunem un joc, pe roluri. Gramo va fi copilul de 7-8 ani care aude ceva despre “sex” si ii intreaba pe parinti ce e sexul. Rolul vostru e cel al parintilor care raspund la intrebarile copilului. Ok?