Category Archives: sad things

Chestii pionieresti

O chestie pioniereasca e facuta fiindca trebuie sa fie facuta. Asa erau intalnirile de pionieri la care se discutau documentele de partid, pe vremuri. Nici profesorii nu aveau chef de ele, nici elevii. Stiam toti asta.

La fel erau participarile obligatorii la conferinte plicticoase tinute de poeti sau prozatori obscuri, pe care nu-i citise nici unul dintre noi. La sfarsitul conferintelor, doi-trei pionieri recitau cate o intrebare de pe un cartonas primit de la o profesoara.

Intrebarile nu erau prea grozave, fiindca profesoara rasfoise si ea in graba, din obligatie, cateva pagini din vreo carte scrisa de vorbitor. Vorbitorul insusi se preta la circul respectiv probabil tot din obligatie. Avea si el de bifat o activitate.

Continue reading →

Inca o poveste. De data asta, una adevarata.

Povestea e asa. Stateam intr-o garsoniera dintr-o casa cu doua etaje din Cotroceni. Nu exista asociatie de locatari si nici administrator. Singurele cheltuieli comune erau cele cu apa rece si gunoiul. Vreo doi ani m-am ocupat de treaba asta, dar doamna B. J., una dintre vecine, nu platea niciodata nimic. Pe langa asta, rupea sistematic afisele cu sumele platite. Probabil o deranja sa vada cum ii creste datoria, datorie pe care o acopeream eu din banii mei.

Continue reading →

Pe plaja din Vama Veche am gasit urmatoarele chestii

Leucoplast, broaste moarte, alge, sase pulpe crude de pui lasate sa putrezeasca la soare, diverse modele de slapi, cutii si sticle de bere, suc, vin si asa mai departe, prezervative folosite, tampoane interne, tampoane externe, chiloti, hartie igienica (cu diverse chestii sub ea), catei vii (si nesupravegheati de stapani), o bogata varietate de fiare si sarme ruginite, hamsii din salata si tot felul de oameni.

Ce faci daca ai niste vecini care nu se poarta ok cu copilul lor?

Am niste prieteni care stau la curte, in Bucuresti. Dintr-o curte alaturata ii aud tot timpul pe vecini cum urla (la propriu) la copil. Uneori il injura. Se gandesc ca e posibil sa-l si bata.

Acum, daca nu ai un copil, ai putea zice: “e copilul lor, curtea lor, fac ce vor, n-am dreptul sa ma bag”. Daca ai, poti sa simti ca ai un fel de responsabilitate. Nu doar fata de copilul tau, ci si fata de alti copii. E nashpa ca un copil sa fie tratat asa, indiferent al cui e.

“Ce putem sa facem?” – m-au intrebat prietenii mei.

Continue reading →

Rasfoiam blogurile. Acum am o senzatie ciudata

Intr-un fel e ca atunci cand pierzi pe cineva. Si totusi e diferit. Pana la urma, eu n-am cunoscut-o niciodata pe Dana. Am citit postul Smillei despre ea si apoi am inceput sa-i citesc blogul, pornind de la insemnarile mai noi catre insemnarile mai vechi.

Am inceput sa o simpatizez, sa am impresia ca incep sa o cunosc, macar putin. Am uitat ca am ajuns pe blogul ei, intr-un fel, prea tarziu. Apoi am citit doua posturi scrise de Isabelle si mi-am adus aminte. Dana a murit. 🙁

Continue reading →

Un comentariu legat de stirea despre fata de 13 ani din Yemen

In varianta realizata ceva mai profesionist stirea apare aici. Pentru comparatie, stirea de pe CNN are surse mai putin apropiate de eveniment, da o serie de informatii eronate, exagereaza diferenta de varsta dintre fata si barbatul cu care era casatorita etc.

Despre variantele tabloide nu prea imi vine sa vorbesc. Acolo accentul cade pe tot ceea ce poate sa incite spiritele si sa inflameze. Se afirma direct ca fata a murit in timp ce facea sex, se insista pe descrierea organelor ei genitale s.a.m.d.

E vorba despre o intamplare dramatica, bineinteles, dar cred ca e interesant de vazut ce fel de morala incearca sa extraga diferiti oameni din intamplarea asta si daca incercarile sunt justificate.

Continue reading →

O sa ma bata Mos Craciun!

Stiti de ce, nu? Nu fiindca am spus ca nu exista. La asta ar putea raspunde: “rade-un ciob de-o oala sparta!”. 🙂 In primul rand, fiindca m-am ocupat atat de prost de un cadou de Craciun pentru copii, incat aproape nimeni n-a observat ca exista un cadou, ca se pot bucura copiii de el s.a.m.d.

In al doilea rand, fiindca nici unul dintre oamenii care au cerut si au primit carti pentru copii de la Mos Craciun (ok, de la Editura Nemira), in ideea ca le vor citi si vor pune inregistrarile audio pe net, deci nici un om, dupa cum spuneam, n-a mai dat vreun semn de viata. 🙁

Scrisoare deschisa pentru Marian Vanghelie, primarul sectorului 5

Am primit de la o mamica un text serios si hazliu despre birocratie. As vrea sa vi-l arat si voua:

Primesc scrisoare de la DGASPC (Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului) din sectorul 5 cum ca am de ridicat 200 roni, alocatie nounascuti (drepturi neredicate). Ma duc la Primaria sectorului 5, depun cerere. Nu inteleg de ce trebuie sa mai depun si cerere, in scrisoare se mentiona ca trebuie sa imi ridic alocatia, nu ca trebuie sa mai depun o cerere pentru a o primi. Dupa ce am depus cererea, am fost informata ca trebuie sa ma duc cu foita pe care scrie numarul cererii si buletinul sa-mi ridic banii de pe strada Baciului nr 5A. Am sunat astazi la primarie si mi s-a spus ca pot sa ma duc pana la ora 3 dupa-amiaza. Desi in intervalul asta eu sunt la lucru, am plecat totusi cu un taxi si am ajuns intr-o locatie ce arata a scoala la 5,10 minute de mers pe jos de la capatul tramvaiului 8 (pentru cei care nu au masina personala sau bani de dat pe taxi). Taximetristul cand a vazut unde am ajuns, a zis ca ma asteapta, nu mi-a luat banii pentru dus si s-a incuiat in masina. Nu stiu cat de periculoasa e zona si daca a exagerat taximetristul, pentru ca nu am mai fost niciodata in zona aceasta.

Continue reading →

Mai e un pic pana la sfarsitul anului

Ciudat, mi-am amintit povesti cu oameni care au fugit la cutremurul din ’77, lasandu-si familiile in apartament. In unele cazuri blocul nu s-a prabusit si au trebuit dupa aia sa se uite in ochii celor pe care i-au abandonat.

Sigur, nu poti sa stii cum ai reactiona intr-o situatie extrema (iar iminenta mortii e doar un caz). Poate iti place sa crezi ca n-ai fi ca ei. Si daca descoperi ca esti la fel, sau mai rau?

Cat de bine te poti cunoaste pe tine insuti? Si cum?

p.s. Da, titlul n-are nici o legatura cu postul asta. Habar n-am de ce l-am pus asa. 🙂