Un jurnalist era dement
Și dependent
De triferment
Și nu se-oprea din vomitat
Decât pentru-a mânca
Căcat.
Un jurnalist era dement
Și dependent
De triferment
Și nu se-oprea din vomitat
Decât pentru-a mânca
Căcat.
Protestul e îndreptăţit, am fost şi noi, cum și când am putut etc. Şi nu e vorba despre nici un fel de politică. Cine spune asta e imbecil.
Dar nu o să ne solidarizăm cu toţi oamenii care protestează. Nu fiindcă unii sunt violenţi, ci fiindcă unii sunt ipocriţi. Nu au votat, nu le-a păsat, iar acum au ieşit fiindcă e trendy-cool. Sau fiindcă se plictiseau și aveau nevoie de o aventură. Sau fiindcă trebuie să îşi reconfirme imaginea de intelectuali de carton, care nu gândesc pe bune şi nici nu vor ca alţii să înveţe să gândească, ci doar să fie spălaţi pe creier “într-un mod ok”.
Da, e fix momentul ăla în care nu se uită nimeni la nuanțe și la detalii. Vai, s-a spart bula!
Nu s-a spart nici o bulă. E plin de țepari aici, în România, de mârlani cu ifose, de jigodii care știu să vorbească frumos. Am întâlnit de curând oameni care se lăudau cu faptul că protestează, în timp ce tocmai își băteau joc de munca altcuiva.
Iar alții sunt nemulțumiți că pesedeul vrea să fure mai mult decât ei. Problema nu e furtul, ci faptul că ”ăștia” nu respectă regulile jocului – dacă ești fraier și te-au prins, stai pe bară o tură.
Pe scurt, Dragnea și ai lui sunt niște șobolani infecți care distrug această țară. Orice om cu bun simț și mintea limpede poate vedea asta. Nu e nimic de discutat aici. Dar asta nu înseamnă că toți cei care văd și spun asta sunt foarte diferiți de Dragnea și ai lui. A te situa de partea bună nu te face automat ok. Doar faptul că încerci să fii ok în fiecare secundă a vieții tale te face ok.
Rămânem în bula noastră.
Fiindcă nu doar politicienii sunt jigodii în România. Nu doar ei fură și nu doar din cauza lor mor oameni. De fapt, mulți oameni sunt toleranți la hoțiile politicienilor fiindcă și ei, la rândul lor, fură chestii. De la vânzătoarea care încearcă să te păcălească la cântar (sau îți pune pe bon chestii pe care nu le-ai cumpărat) la funcționarul incompetent (sau chiar rău intenționat) care îți fură din timp și până la Dorel, care șterpelește din cimentul pentru consolidarea clădirii (sau diluează insecticidul, că “dacă nu se folosește la spital, e ok”).
Dar era vorba despre taxime-triști. De curând a scris un tip pe Facebook că s-a suit noaptea într-un taxi care avea lumină verde, că e liber, iar ăla l-a dat jos cu înjurături, după care e ieșit după el și l-a bătut până i-a picat portofelul din buzunar, după care i l-a subtilizat (Poliția n-a făcut nimic, că deh, așa e Poliția, dacă nu e vorba de dat amenzi, se pierde cu firea și nu mai știe ce să facă).
Astea sunt cazuri speciale, mă rog, dar sigur știți conversația asta:
– Bună ziua / dimineața / seara / etc. Sunteți liber?
– Unde mergi?
Ce e în neregulă aici?
Pe scurt, taxiurile oferă un serviciu de transport public. Din cauza asta pot duce copii și fără scaunul ăla pentru copii. Fiindcă așa e legea, pe transportul public e ok și fără scaun. De asta se pot băga pe banda aia pentru troleibuze și autobuze. De asta firmele pentru taximetrie au tot felul de avantaje legale (comparativ cu Uber, de pildă). Fiindcă fac transport public.
Asta înseamnă că un taxi poate fi liber sau ocupat. Normal ar fi să afișeze asta, pur și simplu, dar unii n-au firmă din aia luminoasă pe capotă, așa că trebuie să îi întrebi. Însă la întrebarea dacă e liber taximetristul ar trebui să răspundă cu da sau nu, pur și simplu. Nu să te întrebe unde mergi. În momentul în care condiționezi cursa în funcție de destinație nu mai oferi un serviciu de transport public.
Taxime-triștii noștri se cred uberi (sau autobuze cu linie specială). Din cauză că pot să răspundă doar când au chef la comenzi, atunci când nu-i vede nimeni, au ajuns să se poarte pe față cu clienții de parcă le-ar face o favoare să îi ducă undeva și pot să îi ducă sau nu după cum au ei chef.
Cum arată continuarea conversației de mai sus? Dacă îi spui taxime-tristului unde mergi, e posibil să-ți răspundă cu o mutră scârbită ”bine, hai că te duc”, dar variantele mai plauzibile sunt altele:
1) Nu merg (chiar dacă pentru tine e o urgență, chiar dacă ești vizibil bolnav iar destinația e un spital, chiar dacă sunt copii cu tine și ai multe bagaje etc.
2) Merg cu x lei (unde x nu are nici o legătură cu tariful legal al cursei).
Nu toți taximetriștii sunt taxime-triști. Dar dacă nu există un sistem simplu prin care ăștia din urmă să își piardă foarte repede licența, e greu să îi deosebești. Și toată lumea are de suferit. Inclusiv firmele de taximetrie, fiindcă oamenii scriu pe net, au devenit mai selectivi, au alternative.
De pildă, când vezi în ce hal conduc și cum parchează unii taxime-triști și mai observi, în plus, că mulți sunt de la aceeași firmă (Pelicanul, gen), nu mai mergi cu firma aia în veci.
La fel și după ce 2-3 indivizi de la aceeași firmă iau comanda când sunt în celălalt capăt al orașului, anunță că vin în 8 minute și te lasă să aștepți un sfert de oră, după care tot ei sunt cu gura mare că nu mergi destul de departe, că ei au venit de nu știu unde pentru tine și tu ai o cursă prea scurtă etc. Nu mai mergi cu firma aia.
Și de fapt, ce rost are să ne batem capul atâta cu taxiurile? În cel mult 10 ani o să dispară și meseria de taximetrist, cum a dispărut aia de lampagiu. Sau cea de centralistă, mai degrabă. Fiindcă au apărut centralele telefonice automate. Iar până prin 2020 or apară pe piață automobile autonome. Mă rog, mai vorbim până atunci.
Sunt oameni cu care poți discuta și oameni cu care nu poți discuta. Când ai păreri diferite, that is, fiindcă poți discuta cu oricine despre vreme, care mai e cursul valutar sau cine a mai murit. Small talk poate face oricine. Discuțiile încep atunci când oamenii nu sunt de aceeași părere.
Unul crede că Pokemon Go e un joc nociv, altul nu. Primul zice că te prostește, al doilea cere dovezi. Primul vorbește despre jucătorii care au picat ca proștii în gropi și așa mai departe, al doilea răspunde că asta arată că jocul poate să îți distragă atenția de la ce se întâmplă în jurul tău, dar asta nu înseamnă automat că te face mai prost. Și așa mai departe.
Important este că în multe discuții se ajunge la date, statistici, sondaje de opinie, păreri ale specialiștilor și alte lucruri de felul ăsta. Oamenii cu care nu poți discuta nu țin cont de toate chestiile astea. Ei sunt convinși că toate sunt false, că în spate se află o conspirație, niște indivizi rău-intenționați care vor să îi păcălească.
” – Știu că v-ar putea deranja, stimate domn, dar asta este principala bogăție a patriei noastre. Alta mai mare nu avem și nici nu vom avea vreodată.
– Căcatul, dragă doamnă!?
– Da, domnule, căcatul.
– Dar căcatul nu valorează nimic.
Ce se intampla acum, dupa tragedia din Colectiv? Tot felul de oameni spera ca se va intampla ce isi doresc ei. Poate ca domnul Oprea spera ca lumea a uitat de dansul. Altii spera ca se va interzice Halloween-ul, de parca statul ar putea sa dea legi cu privire la asa ceva. Altii spera ca societatea se va mobiliza impotriva coruptiei. Altii spera ca bisericile nu vor mai primi niciodata bani publici. Noi speram ca oamenii vor fi mai atenti unii la altii si la reguli.
Dar nu ne amagim ca asta se va intampla asa usor. Multe dintre lucrurile pe care voiam sa le spunem in ultimele zile apar intr-un text scris de Iulian Enache aici. Ceea ce nu inseamna ca vedem exact la fel ca el.
Au murit 30 de oameni și mai sunt destui în stare gravă. Rudele și prietenii lor au toate motivele să plângă și să vorbească despre ce s-a întâmplat. Cei care se mobilizează să ajute în vreun fel au și ei ceva de vorbit. Dar dacă nu ești în aceste categorii, faci zgomot. Bruiaj.
Nu contează că și-au făcut griji ai tăi, deși tu nu erai acolo. Sau că ai fost și tu odată la viața ta în Colectiv. Sau că prietena ta de acum 7 ani, cu care n-ai mai vorbit de când v-ați despărțit, era acolo. Sau că ai și tu o părere despre ce s-a întâmplat, fiindcă te-ai uitat la știri. Sau fiindcă nu-ți place metalul. Asta nu-ți dă motive să te bagi în vorbă.
De la jurnaliști nu se mai așteaptă deja nimeni să dea dovadă de bun-simț. Și nici de la politicieni. Dar n-am înțeles de ce atâția oameni normali la cap au simțit nevoia să comenteze, să interpreteze lucrurile în fel și chip, să se dea moraliști și știutori în public. Doar fiindcă avem acces la net și se poate?
Ar fi făcut asta dacă se aflau în cameră cu rudele celor care au murit? (Să sperăm că) nu. Netul e o cameră mai mare.
Măcar cei care erau să piardă sau chiar au pierdut pe cineva apropiat ar putea înțelege asta. Într-o asemenea situație, nu ai nevoie de zarvă, de comentarii interminabile. Nici măcar pozele cu lumânări în formă de inimioare pe care le aruncă tot felul de necunoscuți online drept reacție la vestea că tu ți-ai pierdut copilul nu îți fac bine (prin contrast, o lumânare reală e decentă, nu face zgomot).
Sigur, ne-a afectat ce s-a întâmplat. Dar asta nu e o scuză pentru a acoperi cu zgomote suferința reală a celor direct loviți de tragedie. O să avem timp să exprimăm ce simțim și ce credem mai târziu. Acum suntem în doliu, iar doliul se ține în liniște, dacă vrei să fii un om decent.
Un exemplu. Te bucuri ca ai Gold Cards in Hearthsone. Cartile alea nu te ajuta sa joci mai bine decat cartile obisnuite care au aceleasi specificatii. Doar ca “sunt de aur”. Yeah, lol.
Alt exemplu. Strangi bani virtuali sa iti iei ceva de calarit in Order and Chaos. Cerbul, leul sau hamsterul ala nu te ajuta cine stie ce, dar te dai mare in fata alorlalti jucatori ca mergi calare. Meh.
Alt exemplu. Te simti bine ca ai chiloti scumpi. Nu-i vede nimeni, nu-s mai buni decat unii de 5 ori mai ieftini, dar ti se umfla respectul de sine cu ei pe tine.
Inca un exemplu. Ai la mana un ceas care face cat tot ce are in casa omul cu care discuti. Te crezi superior. Ala e prost, tu ai mereu dreptate.
Pe scurt, sugi pula.
Ultimul exemplu. Ai pe card de zece ori mai multi bani decat oamenii din jurul tau. Le scuipi alora seminte in cap. Ei sunt niste nimicuri si tu esti un zeu. Tu poti sa salvezi de la moarte zeci de oameni (si poate chiar o faci), aia “salveaza” trei maidanezi cu mesaje pe Facebook.
Back to Hearthstone. Cineva joaca perfect cu “basic cards”, altcineva si-a cumparat o tona de carti “legendare si epice”. Joaca prost, dar castiga. Cine merita respect?
Esti gaunos cand crezi ca meriti respect si apreciere pentru chestii care nu sunt expresia caracterului tau, a valorii tale reale, a personalitatii tale, a talentului tau.
Si o sa mori in bezna.