[inceputul jurnalului e aici, continuarea e aici. Jurnalul dactilografei e un proiect de cooperative writing. Oricine poate adauga o continuare posibila sub forma de comment – cea mai buna continuare va deveni o noua inregistrare in jurnal]
Azi sunt obosita. Prietenele mele se intalnesc in oras la o cafea. Sau la o cofetarie? Am uitat – ambele au c, f, a si e. Ce-o sa-i mai turuie gura doamnei Petrovici – ca de ce n-am venit, ca ce, ma cred mai presus?
Continue reading
[comentariul pentru textul de saptamana trecuta va fi postat mai incolo]
Cartea a II-a
I
Virtutea fiind de doua feluri, dianoetica si etica, cea dianoetica se naste si se dezvolta mai ales prin intermediul invataturii (de aceea necesita experienta si timp), pe cand cea etica se dobandeste prin formarea deprinderilor, de unde si-a primit si numele, printr-o usoara deviatie a cuvantului ethos [cu eta in textul grecesc – inseamna caracter; ethos cu epsilon inseamna obicei, deprindere].
Continue reading
“g”-ul e batut cu degetul aratator de la mana stanga, fiindca e imediat in dreapta lui “f” – mare noroc ca nu prea exista cuvinte care sa contina alaturarea “fg” sau “gf” 🙂 “h” e batut cu degetul aratator de la mana dreapta (cel care pana acum statea deasupra lui “j”)
Continue reading
[ce-i cu postul asta? explicatia se afla aici]
asdf şlkj fdsa jklş şals dkfj asdf şlkj fdsa jklş şals dkfj
falk dala saşa falk dala saşa falk dala saşa falk dala saşa
sa jad kl sa jad kl sa jad kl sa jad kl sa jad kl sa jad kl
şa jaf dl şa jaf dl şa jaf dl şa jaf dl şa jaf dl şa jaf dl
al fald alaska al fald alaska al fald alaska al fald alaska
laş fals jaffa laş fals jaffa laş fals jaffa laş fals jaffa
şal lada kafka şal lada kafka şal lada kafka şal lada kafka
[textul de saptamana trecuta este aici, pagina proiectului este aceasta; cu capitolul de saptamana asta se incheie Cartea I]
XIII
Pentru ca fericirea este o activitate a sufletului conforma cu virtutea perfecta, sa ne ocupam de virtute; vom putea astfel intelege mai bine si cele privitoare la fericire.
Continue reading
[textul e aici]
In capitolul XI Aristotel pare sa isi urmeze mai departe gandurile de dinainte: fericirea si-o face omul sau ii este data de zei / soarta? De pilda (asa inteleg exemplul de la inc cap XI), ceea ce li se intampla altor oameni nu depinde intotdeauna de tine.
Continue reading
XI
A nu tine deloc seama de soarta tuturor urmasilor si prietenilor este, desigur, o atitudine indiferenta fata de prietenie si contrara opiniei generale. Dar, evenimentele ce survin in viata fiind numeroase si deosebindu-se intre ele in fel si chip, unele atingandu-ne mai mult, altele mai putin, a le defini pe fiecare in parte ar dura, probabil, la nesfarsit. Cred, de altfel, ca ceea ce am spus pana acum, in linii generale si succint, poate fi considerat suficient.
Continue reading
[textul pe care il comentez se afla aici]
Acum problema lui Aristotel pare sa fie asta: fericirea omului depinde de el sau nu? Poti deveni fericit prin eforturile tale, invatand niste lucruri, formandu-ti niste deprinderi s.a.m.d. sau nu poti? Iar daca nu poti, de ce nu poti? Fiindca nu vrea Dumnezeu sa fii fericit sau fiindca n-ai noroc?
Continue reading
[textul pe care il comentez e aici]
Am ramas in punctul in care Aristotel vorbea despre principii si zicea ca putem ajunge in mai multe feluri la principii: prin inductie, prin perceptie, prin deprinderi si in alte moduri.
Continue reading
