Category Archives: proiecte

Sa citim impreuna – Aristotel, Etica nicomahica (70)

[comentariul pentru textul de saptamana trecuta o sa apara cu o mica intarziere, sorry! sunt mai multe chestii interesante acolo si vrem sa mai discutam despre ele]

XIII

Asupra faptului insa ca durerea este un rau si ca trebuie evitata, acordul este unanim; caci ea este intr-adevar un rau, fie in mod absolut, fie prin aceea ca ne impiedica intr-un fel sau altul activitatea. Or, contrariul a ceea ce trebuie evitat, in masura in care este un rau ce trebuie evitat, este un bine. In mod necesar, deci, placerea este un bine. Felul in care Speusippos incerca sa respinga acest argument (uzand de comparatia cu plusul care este contrariu in acelasi timp si egalului si minusului) nu rezolva nimic, pentru ca nici el n-ar putea sustine ca placerea este in esenta un rau.

Continue reading →

Saturday Noon Concert (27): Piano Sonata No. 27 in E minor, Opus 90

Beethoven wrote this one 5 years after writing the 26th piano sonata, during the summer of 1814. The 27th piano sonata has only two parts. The first movement is regarded as a dialogue between reason and passion, while the second is seen as a dialogue between lovers (see here, for instance). He hope you’ll enjoy it, because we did. 🙂

As usual, we want to thank Bunji Hisamori for his kind permission to post the above audio rendering on our blog. The midi file was downloaded from The Classical Music Archives. You can find some technical details and the previous sonatas from this series here.

Free smiles!

Un proiect superfain si megacool facut de Dia (click pe imagine):

In exclusivitate pentru Gramo’s World (nu neaparat, dar suna fani) autoarea proiectului a declarat:

Am văzut prea mulţi oameni trişti! Aşa că m-am gândit să adun zâmbete. Deşi sunt o adeptă a îmbrăţisărilor, acestea nu se prea pot da atât de uşor pe internet, aşa că am ales zâmbetul. Ne dăm între noi şi aşa destul pe messenger, de ce de data asta să nu trimitem un link cu propria noastră poză? Se vor pune poze doar cu acordul celor care le-au făcut (şi cei care apar în ele). Doresc să împărţim zâmbete, anonime sau nu, voi doar trebuie să veniţi cu ideile năstruşnice şi eu mă voi ocupa cu publicatul lor!

Sa citim impreuna – Aristotel, Etica nicomahica (69)

XI

Studierea placerii si neplacerii revine filosofului politic. El este arhitectul ce determina scopul asupra caruia ne indreptam atentia atunci cand spunem ca un lucru este bun sau rau in sens absolut. Mai mult, cercetarea unor asemenea lucruri face parte din sarcinile sale indispensabile; caci, pe de o parte, virtutea morala si viciul se raporteaza, dupa cum am stabilit, la domeniul placerii si neplacerii, pe de alta majoritatea oamenilor sustin ca fericirea este inseparabila de placere, motiv pentru care l-au desemnat pe omul fericit cu termenul de makarios, derivat de la khairein (a resimti placerea).

Continue reading →

Aristotel, Etica nicomahica – ce-a inteles Gramo (68)

[textul e aici]

Acesta e capitolul in care Aristotel incheie discutia despre stapanire de sine si lipsa stapanirii de sine (respectiv despre tarie de caracter si slabiciune de caracter). Daca ne uitam la lista de probleme din capitolul II o sa fie probabil clar ca pana acum el a incercat sa raspunda la toate intrebarile de acolo. Avem aici, prin urmare, doar o reluare a unor idei la care a ajuns deja Aristotel in capitolele anterioare:

Continue reading →

Aristotel, Etica nicomahica – ce-a inteles Gramo (67)

[gata vacanta! 🙂 textul e aici, pagina proiectului e aici]

Se pare ca “argumentul sofist” despre care vorbea in capitolul II l-a ros destul de tare pe Aristotel, fiindca acum se intoarce la el. Acolo aveam cazul unui om care e lipsit de stapanire cu privire la o chestie pe care o considera rea, asa ca nu se poate abtine sa nu o faca, dar e si cam varza si crede ca e rea o chestie buna, asa ca de fapt face un lucru bun. Altfel spus, din combinatia lipsei de stapanire cu lipsa de ratiune ar iesi ceva ok.

Continue reading →

Saturday Noon Concert (26): Piano Sonata No. 26 in E flat major, opus 81a, ‘Les Adieux’

This time the name of the sonata seems to express Beethoven’s own intentions. The sonata was dedicated to “(…) Archduke Rudolph in admiration”. We don’t know who he was, but we’ll google him later.

Anyway, according to Beethoven’s indications, the three parts tell the story of a farewell, of a period of absence and finally of the departed person’s return (Beethoven wrote the word “Lebewohl” (Farewell) over the three chords of the first part). And now, let’s give it a try:

As usual, we want to thank Bunji Hisamori for his kind permission to post the above audio rendering on our blog. The midi file was downloaded from The Classical Music Archives. You can find some technical details and the previous sonatas from this series here.

Saturday Noon Concert (25): Beethoven – Piano Sonata No. 25 in G major, Opus 79

The 25th piano sonata written by Beethoven is rather short (in spite of having three movements), quick and playful. The truth is that we don’t know what else to tell you about it. Here it is:

As usual, we want to thank Bunji Hisamori for his kind permission to post the above audio rendering on our blog. The midi file was downloaded from The Classical Music Archives. You can find some technical details and the previous sonatas from this series here.

Saturday Noon Concert (24): Beethoven – Piano Sonata No. 24 in F-sharp major, Opus 78

Beethoven dedicated this sonata to one of his students, the Duchess Thérèse von Brunswick (she might be the one for whom Für Elise was written too). So this is perhaps how Beethoven sounds when he’s in love. 🙂 Happy listening:

As usual, we want to thank Bunji Hisamori for his kind permission to post the above audio rendering on our blog. The midi file was downloaded from The Classical Music Archives. You can find some technical details and the previous sonatas from this series here.

Sa citim impreuna – Aristotel, Etica nicomahica (68)

[suntem morti de oboseala, comentariul pentru textul de saptamana trecuta o sa apara un pic mai incolo]

X

Nu este posibil ca acelasi om sa fie in acelasi timp si intelept si incapabil de a se stapani; pentru ca, dupa cum am aratat, cine poseda intelepciunea practica este totodata si un om cu caracter virtuos. In afara de asta, intelepciunea practica presupune nu numai sa stii ce trebuie sa faci, ci si sa ai capacitatea de a face efectiv, lucru de care omul nestapanit este inapt.

Continue reading →