[ramasesem in urma cu comentariul la capitolul asta]
Prietenia intre “spiritele inalte”, zice Aristotel, e cea mai buna. Si totusi, cum se deosebeste prietenia de felul asta de celelalte forme de prietenie – cea bazata pe placere si cea bazata pe utilitate – mai ales ca toate trei seamana intre ele?
Am ajuns la o concluzie. Gramo nu are o identitate prea consistenta. Uneori inseamna “Gigi & Ramona”, alteori e luat ca si cand ar fi pseudonimul unuia dintre noi (desi noi nu-l folosim niciodata asa), alteori e un personaj virtual diferit de noi si asa mai departe.
Chestia asta ii incurca pe oameni. Asa ca a venit timpul pentru un “rebranding”.
[comentariul la textul de saptamana trecuta o sa apara un pic mai tarziu; noi incercam sa-l scriem maine, dar nu promitem nimic]
V
Dupa cum, cand e vorba de virtuti, oamenii sunt numiti virtuosi pentru ca poseda o anumita dispozitie habituala, fie pentru ca o actualizeaza, la fel se petrec lucrurile si in sfera prieteniei: unii, petrecandu-si viata impreuna, se bucura fiecare de prezenta celuilalt si-si aduc reciproc servicii; altii, dormind sau aflandu-se la distanta, nu-si manifesta in act prietenia, dar isi pastreaza dispozitia habituala corespunzatoare.
[textul e aici]
Aristotel spune ca in orice prietenie cautam fie placerea, fie utilitatea, fie binele. Sigur cautam doar una dintre chestiile astea trei? De ce nu si altceva? De ce nu, de pilda, frumusetea? Daca ma imprietenesc cu un tip fiindca imi place cum arata, de ce nu s-ar putea spune, in jargonul lui Aristotel, ca “ratiunea care sta la baza prietenie” este frumusetea?
Ne-am intalnit la Lizeanu cu Mari, TSK, Jamayk, Vlad, Andreea si Rasebo. Ne-am dus la moara lui Assan, unde ne-am intalnit cu paznicul (weird, ieri nu vazusem pe nimeni pe acolo!). Paznicul ne-a spus ca nu avem voie sa facem poze, fiindca asa zice domnisoara Carmen si daca vine si vede ca ne-a lasat sa pozam, il da afara.
De ce zice domnisoara Carmen ca n-avem voie sa facem poze si cum o mai cheama pe domnisoara Carmen si la ce telefon ar putea fi gasita n-am aflat. Un alt paznic ne-a spus ca a mai vrut un domn sa faca poze, dar domnisoara Carmen l-a dat afara.
Printre picaturi, am facut, totusi, cateva poze:
Am vazut ca ideea cu photowalking-ul a prins deja, au preluat-o si alti oameni etc. Asa ca ne-am gandit la o chestie noua: Urban Exploration.
Daca vreti sa stiti ce-i asta, va puteti uita aici (alte site-uri faine sunt asta si asta, aici e un forum din Anglia dedicat explorarii urbane, iar aici e un post cu mai multe resurse suplimentare).
Iar acum voiam sa va intrebam doua chestii: daca stiti niste locuri interesante pentru explorare urbana (in Bucuresti) si daca v-ar interesa sa veniti. 🙂
[comentariul la textul de saptamana trecuta o sa apara un pic mai tarziu]
IV
Aceasta forma de prietenie este deci perfecta atat prin durata sa, cat si prin celelalte trasaturi, si in toate privintele fiecare primeste si ofera celuilalt acelasi lucru sau ceva asemanator, asa cum trebuie sa fie intre prieteni.
II
Chestiunile ce ne intereseaza s-ar putea clarifica mai usor daca vom incepe prin a cunoaste obiectul prieteniei. Se admite in general ca nu orice poate fi iubit, ci numai ceea ce este susceptibil de iubire, adica binele, placutul sau utilul. Se mai poate admite, de asemenea, ca util este ceea ce genereaza un bine sau o placere, astfel incat, in calitate de scopuri, obiecte ale prieteniei pot fi doar binele si placerea. Dar iubim noi binele in sine sau ceea ce este bun pentru noi insine?
[textul e aici]
Prima afirmatie curioasa pe care o face Aristotel este aceea ca prietenia este o virtute (sau e cel putin inseparabila de virtute). Am avut mai multe probleme cu ideea asta. In primul rand, daca fericirea e o “activitate a sufletului in acord cu virtutile”, ar parea sa reiasa de aici ca nu poti fi fericit fara sa ai prieteni.
This might sound at a point like a ragtime, but don’t be fooled – it’s a piano sonata nevertheless. 🙂 The last one written by Beethoven (and his last composition for piano too). So here goes the last “concert” from this series (we hope you’ve enjoyed it):
As usual, we want to thank Bunji Hisamori for his kind permission to post the above audio rendering on our blog. The midi file was downloaded from The Classical Music Archives. You can find some technical details and the previous sonatas from this series here.