Category Archives: povestiri

Vacanta, vacanta, da’ trei sa rezolv cu Quill Worthy pe luna iulie

Va amintiti “concursul” de luna trecuta, nu? Premiul e acelasi (bannerul din dreapta o sa trimita catre blogul castigatorului timp de o luna), dar jocul va fi un pic diferit.

Daca vreti sa participati, trebuie sa scrieti o scurta povestire pornind de la imaginea asta. Asta pana maine seara. Adica pana maine la 12 noaptea, ma rog. Tot pana atunci trebuie sa lase un comentariu toti cei care vor sa voteze pentru castigator.

Pe parcursul zilei de marti (tot pana la 12 noaptea) votam si aflam cine a castigat. Si asta e tot. 🙂

Inca o provocare (da, exista si un premiu!)

Ideea e, sper, simpla. Toti concurentii trebuie sa rescrie o povestire, sub forma unui comentariu la acest post, pana diseara (la 9). Toti cei care lasa un comentariu pana atunci, indiferent daca participa la concurs sau nu, au drept de vot. Apoi votam si vedem cine e castigatorul.

Iar povestirea pe care trebuie sa o rescrieti arata asa:

Continue reading →

O poveste cu o intamplare amuzanta

Cica era un domn la mare si s-a dus intr-un loc mai ferit sa pescuiasca, dar in apropiere era o fata care facea plaja. Si domnul pescar la un moment dat a vrut sa arunce carligul in apa. Dar, cand sa-si ia avant, i-a agatat fetei slipul. Iar fata s-a speriat de viermele din carlig si a vrut sa fuga, dar domnul incerca sa o mulineze, ca sa zic asa, fiindca voia sa o ajute sa-si scoata carligul din slip.

Si tocmai atunci au venit nevasta domnului si cei trei copii ai lor. Si nevasta a inceput sa urle cum ca “Porcule, doua minute te las si eu singur si nu te poti abtine!” (probabil avusesera dansii niste probleme in trecut).

Continue reading →

“Ce e munca?”, il intreba hipopotamul pe politist

La care politistul raspunse: “Dom’le, munca e o activitate platita.”
Iar hipopotamul: “Nu merge, fiindca exista si munca voluntara. Aia nu e platita si e numita tot munca.”

Politistul spuse atunci: “Atunci munca e orice activitate pentru care depui un anumit efort.”
Iar hipopotamul: “Nu merge, fiindca un copil mic poate sa faca eforturi sa mearga, si totusi nu spunem, pe bune, ca munceste. Haide, domnu’ politist, chiar nu poti mai mult?”

Continue reading →

Despre cum a devenit gainatul nostru un gascanat

[inceputul povestirii e aici]

Rata Andrada reusi intr-un fel sa-si piarda urma, asa ca gainatul de lemn ramasese singur prin oras. Se plimba trist pe unica lui rotita de lemn, care intre timp incepuse sa scartaie. Daca ar fi putut, ar fi plans, fiindca era foarte deprimat. Asa, nu putea decat sa suspine fara lacrimi. Spre seara adormi sub un podet dintr-un cartier marginas si visa o cofetarie plina de prajituri cu frisca si sirop de visine.

A doua zi, insa, ce sa vezi?

Continue reading →