Category Archives: povestiri

Astazi vreau sa va arat un vis special!!! (varianta de titlu: My First Visual Novel)

E tot un fel de vis. Poate. Sau puteti spune ca e un joc. Sau o povestire interactiva. Nu va spun mai multe, sper sa fie o surpriza placuta.

Download:
Versiunea pentru Linux (x86)
Versiunea pentru Mac (x86, ppc)
Versiunea pentru Windows (XP, 2000, Vista etc.)

Dupa dezarhivare trebuie sa rulati un fisier executabil. Va prindeti voi. Have fun!

p.s.: Daca nu-mi spuneti cum vi s-a parut, nu mai fac nici o continuare. 🙂

Visul al patrulea (de azi-noapte)

Dormeam, deci, si visam ca stau intr-o mansarda undeva cu o iesire catre o terasa uriasa si m-am trezit dimineata, aveam pantaloni de trening si un tricou sau ceva de felul asta si am iesit pe terasa si mi-era sete si n-aveam apa in mansarda in care locuiam, asa ca am plecat pe terasa si pe undeva pe la capatul terasei era o usa si am intrat pe ea si am ajuns intr-o alta cladire, parea un soi de hotel, dar putea foarte bine sa fie si o firma si am intrat pe acolo, era un hol, am mers o bucata pe holul ala si dupa aia am gasit un aparat din ala de apa cu pahare de plastic si mi-am turnat un pahar de apa si l-am baut si degeaba, ca tot mi-era sete, era ca si cand n-as fi baut nimic si dupa aia cred ca am facut legatura cu alt vis pe care l-am avut mai demult in care beam suc de portocale dintr-o sticla si nu simteam nici un gust si nici nu simteam gustul portocalelor si nici nu simteam lichidul, adica se golea sticla, dar eu nu simteam nimic si tot imi era sete si la faza aia m-am trezit si mi-am dat seama ca chiar mi-e sete si m-am linistit dupa ce am baut niste apa, cam ca atunci cand visezi ca faci pipi si chiar iti vine sa faci si daca esti mic ti se poate intampla sa faci si in vis si in realitate, dar la faza cu setea nu merge sa bei lichide in vis, tot ti-e sete si, cum spuneam, cred ca mi-am amintit intr-un fel, in vis, de visul ala mai vechi cu sucul de portocale, cand a trebuit sa ma trezesc, in orice caz, m-am prins ca probabil sunt intr-un vis si degeaba mi-as mai pune inca un pahar din ala de plastic cu apa si m-am trezit si am baut niste apa minerala, aveam la capul patului si dupa aia m-am culcat la loc si bineinteles ca am visat altceva, dar nu-mi mai aduc aminte ce anume. 🙂

A treia zi – al treilea vis

Al treilea vis a inceput cu o imagine idilica: o plaja insorita. Pe faleza e o casa si incerc sa urc spre ea. Deja e suspect ca ma misc din ce in ce mai incet. Incerc sa merg mai repede si nu reusesc. Ma gandesc ca e un vis. Doar in vis mi se intampla sa ma deplasez asa de incet si sa nu pot face nimic. Totusi, daca imi dau seama ca e un vis, de ce nu imi pot misca picioarele mai repede?

Ma uit spre apa si vad cum cresc valurile. Mai are un pic si ma ajunge. Brusc e furtuna si eu sunt in aceeasi pozitie. Ma gandesc din nou ca e vis, doar in vis pornesc furtunile din senin. Sau poate se intampla si in realitate, dar nu stiu eu.

De cand merg spre casa, fara sa ajung la ea? Daca nu imi dau seama care este timpul actiunii, e vis, clar.

Apa ajunge la mine. Simt ca nu mai pot respira. De ce nu ma trezesc daca e vis? Chiar trebuie sa simt cum e sa ineci si sa mori?

Cateva secunde mai tarziu, m-am trezit. 🙂

A doua zi – al doilea vis

In visul asta zburam. Ca zburam nu e mare lucru, fiindca toata lumea zboara in vis. Cred. N-am verificat, de fapt, dar am tot auzit oameni spunand ca viseaza ca zboara. In fine, vreau sa spun ca zborul meu era deosebit.

In primul rand, mergeam cu viteza foarte mare. Era ca si cand as fi folosit un simulator de zbor pe calculator si as fi zburat cu un avion, la distanta mica deasupra solului.

Dar partea mai importanta abia acum vine.

Continue reading

Saptamana asta incerc sa va povestesc in fiecare zi cate un vis

Primul vis e asa. Pe vremea comunistilor, cica, primaria orasului Bucuresti conectase un sistem de sonorizare la tevile de alimentare cu apa si tuburile de canalizare din subteran. Le faceau sa vibreze, iar in felul asta produceau sunete. Sunetele erau imperceptibile pentru urechile oamenilor obisnuiti, dar formau un fond muzical constant.

Oamenii ascultau tot timpul marsuri comuniste, dar nu-si dadeau seama. Era ca si cand ar fi fost bombardati continuu cu mesaje subliminale, care le spuneau sa respecte regulile regimului in care traiau. Dar in primul rand erau indemnati sa munceasca.

Continue reading

A fost odata un creier de om (o poveste bazata in parte pe o idee dintr-o carte a lui Frank J. Tipler)

Era la un muzeu, intr-un borcan cu un lichid urat mirositor. Se zvonea ca fusese al unui mare om de stiinta sau ceva de genul asta, dar el habar n-avea. Singurii oameni pe care-i vazuse vreodata erau cei care veneau la muzeu. Si era cumva clar ca nu era creierul niciunuia dintre ei.

Intr-o zi s-a petrecut un accident in care a fost implicat si creierul din povestea noastra.

Continue reading

Quill Worthy – ultima editie

Da, asta e ultimul concurs din seria asta. Premiul e acelasi ca si la celelalte concursuri – bannerul din dreapta (cel cu Quill Worthy) o sa trimita catre blogul castigatorului timp de o luna (in decembrie).

Si tot ca si la concursurile trecute, ca sa primiti premiul trebuie sa scrieti ceva. 🙂 Doar ca acum tema e noua.

Continue reading

Sper sa vi se para frumoasa povestea asta (e despre un nasobem)

Ieri a inceput sa ma obsedeze o poezie pe care am citit-o cu mult timp in urma:

Nasobemul

Pasind pe nasuri vine
Spre noi un nasobem
Cu puiul langa sine.
Nu l-am gasit in Brehm,

In Mayer inca nu e,
In Brockhaus nu apare,
Abia din a mea lira
Iesit-a-ntai sub soare.

De-acum agale vine,
Precum am spus (idem),
Cu puiul langa sine
Spre noi un nasobem.

Nu mai stiu unde, si nici nu mi-am amintit prea bine traducerea romaneasca pe care am citit-o eu, asa ca am mai pus de la mine. In orice caz, textul original e aici (iar aici e o traducere in engleza). Poezia a fost scrisa de Christian Morgenstern in 1903.

De ce mi se pare geniala poezia asta?

Continue reading

Ce-am mai facut

  • Am incercat sa-mi cumpar niste carti de pe amazon.com si nu le-am primit (le-am comandat acum o luna si jumatate). 🙁
  • Mi-am facut un fel de album cu muzica pe care imi place s-o ascult in ultima vreme, il gasiti aici.
  • Am vrut sa scriu comentarii la ultimele capitole din Etica nicomahica, dar m-am apucat sa fac un “roman vizual” in Ren’Py, asa ca pe Aristotel l-am mai amanat un pic (pana saptamana viitoare).
  • M-am scarpinat.
  • Am pierdut timp cu un spammer care intrase pe forum si lasase o multime de mesaje aiurea.
  • M-am gandit sa scriu o poveste despre o fata care incepe sa-si priveasca piciorul drept intr-un mod diferit, ca si cand ar fi un prieten si nu o parte a corpului ei si apoi se indragosteste de el si apoi are un accident si ii e amputat piciorul si il pastreaza intr-un borcan si ii citeste din Terry Pratchett, dar apoi am renuntat, fiindca am realizat ca ar fi o poveste prea intunecata si n-ar intelege-o nimeni si m-am gandit ca e important totusi, daca scrii ceva, sa te gandesti si la cititori, nu sa scrii doar pentru propria ta placere.
  • Am incercat sa-mi imaginez o ceremonie religioasa de casatorie pentru doi parteneri, dintre care unul e ateu, dar apoi mi s-a facut lene.
  • Si altele.

LE: Yay, am primit cartile!!! 🙂