Category Archives: povestiri

Ultima poveste

A fost odata o pisica. A doua zi s-a transformat intr-un cangur, dar in ziua urmatoare s-a facut pisica la loc. Dupa cateva zile s-a schimbat intr-un briceag multifunctional, dar in ziua urmatoare era iar pisica.

Apoi a devenit o fata frumoasa, s-a casatorit si a avut doi copii. Insa cand avea patruzeci de ani s-a transformat intr-un om de stiinta american si a descoperit calatoria in timp. A calatorit pana in momentul in care frumoasa fata avea primul copil si s-a transformat in acela. Cand copilul ajunse la 72 de ani si era in pragul mortii, a calatorit iar in trecut. A fost iar pisica, iar apoi s-a preschimbat in celalalt copil.

Iar apoi lucrurile au continuat in acelasi fel. Pisica noastra s-a transformat, pe rand, in toti oameni si in toate vietuitoarele care au trait si vor trai vreodata si in toate obiectele care au existat si vor exista vreodata.

Nu doar in cele de pe Pamant, fiindca se putea transforma in orice, de oriunde. La sfarsit de tot, pisica s-a transformat in ultima fiinta in care nu se schimbase deja – o fiinta extraterestra de pe Europa, satelitul lui Jupiter. Pe nume Gramo.

Apoi Gramo s-a micsorat pana a devenit un singur punct, iar apoi a disparut.

Sfarsit.

Discutia cu pisica

Eu: Nu vrei sa iesi totusi un pic pe afara?
Pisica: Ce e, am facut ceva nashpa?

Eu: N-ai facut nimic. Nu voiam sa te dau afara, doar iti propuneam sa mai iesi si tu un pic.
Pisica: De ce?

Eu: Pai,… nu vrei sa te mai socializezi si tu cu alte pisici?
Pisica: Da’ ce, tu tare mult te mai socializezi cu alti oameni!

Continue reading

Alexandra

Alexandra dormi pana pe la pranz. Apoi mai motai o vreme, dupa care trase un mic pui de somn, iar apoi se culca de-a binelea, sa-si faca somnul de dupa-amiaza.

Spre seara Alexandra mai atipi un pic, iar apoi veni vremea sa se bucure de binemeritata odihna din timpul noptii.

Cu toate ca dormise pe saturate, Alexandra nu se trezi inainte de pranz. De fapt, in timpul pranzului ea era tot in lumea viselor, iar apoi veni vremea pentru un somn strasnic, dupa care o picoteala, inca un somnic si apoi odihna.

Trecura asa mai multe saptamani.

Intr-o dimineata Alexandra se trezi, isi deschise aripile si pleca in zbor.

Rasfoiam blogurile. Acum am o senzatie ciudata

Intr-un fel e ca atunci cand pierzi pe cineva. Si totusi e diferit. Pana la urma, eu n-am cunoscut-o niciodata pe Dana. Am citit postul Smillei despre ea si apoi am inceput sa-i citesc blogul, pornind de la insemnarile mai noi catre insemnarile mai vechi.

Am inceput sa o simpatizez, sa am impresia ca incep sa o cunosc, macar putin. Am uitat ca am ajuns pe blogul ei, intr-un fel, prea tarziu. Apoi am citit doua posturi scrise de Isabelle si mi-am adus aminte. Dana a murit. 🙁

Continue reading