istrate era un mic paianjen; despre el nu putem scrie decat cu litere mici, fiindca nu a facut nici un fel de fapte marete; istoria l-a uitat, asa cum i-a uitat pe multi altii; panza tesuta de el s-a destramat cu multi ani in urma; urmele muscaturilor sale veninoase nu mai exista;
Continue reading
Category Archives: povestiri
Constantin Ridichiovici s-a hotarat sa se lase de bautura
Constantin Ridichiovici s-a hotarat sa se lase de bautura. La aceasta hotarare a ajuns in felul urmator. Mai intai s-a gandit la felul in care percep bebelusii lumea. Citise intr-o revista ca bebelusii mici nu vad lucrurile in culori si nici nu disting intre cald si fierbinte.
Continue reading
Mica trilogie dedicata mancatorilor de seminte (3)
[prima parte e aici, iar a doua e aici]
A treia parte (si ultima): In care aflam cum se termina filmul
Continue reading
Mica trilogie dedicata mancatorilor de seminte (2)
A doua parte (prima parte e aici): In care cunoastem un caine soricar
“Cum adica, soricar?”
Asa. E un caine din ala lung si cu picioarele scurte si cu botul lung, ca un tramvai.
“Si de ce ii spune soricar?”
Nu stiu.
Continue reading
Mica trilogie dedicata mancatorilor de seminte
Motto: “Baaaaai, nu mai aruncati pe jos cojile alea, fiti si voi salon!”
Prima parte: Despre o coropisnita si cum si-a inceput ea ziua prost
Coropisnita Larsen locuia in cotorul volumului XVII din Enciclopedia Franceza, volum aflat in casa unei doamne batrane care suferea de guta.
“Ce nume ciudat? De unde vine?”
Continue reading
Smetana rules!!!!!!!
E greu sa asculti muzica clasica din snobism daca ai ascultat-o si ti-a placut de cand aveai cateva luni. Otoh, poti sa mergi de la o varsta frageda la opera si sa nu-ti placa niciodata. 🙂 So, n-are importanta ce fel de muzica e (da, cel putin un gramo a ascultat cu interes Stefan de la Barbulesti, de pilda). Etichetele conteaza mai putin.
Conteaza, probabil, daca iti place chestia pe o asculti, daca iti spune ceva, daca ti se pare ca te exprima, daca iti merge pe o stare de spirit s.a.m.d. Gramo, de pilda, e foarte impresionat de Vltava, un poem simfonic al lui Bedrich Smetana (din ciclul Ma Vlast).
Continue reading
A fost odata o nutrie
A fost odata o nutrie. Intr-o zi, s-a inecat cu un cotor de mar. A scapat cu viata dar, incepand din ziua aceea, nimic nu a mai fost la fel. Cerul nu o mai coplesea cu minunatele sale culori, iar fosnetul padurii i se parea de-a dreptul iritant.
“Cum, datorita unui cotor de mar!?” – o sa spui tu.
Continue reading
Oana Zamfirache – Scrisoare din Paris
Parisul nu se sfarseste niciodata, asa scrie un domn despre care se spune ca ar fi al doilea Garcia Marquez (ceea ce, fie vorba intre noi, nu poate fi un compliment, nici pentru Vila-Matas, caci despre el este vorba, nici pentru Garcia Marquez, caci cine ar vrea sa fie un al doilea… orice, sau sa afli, postum, ca exista un altul care ar putea sa-ti poarte numele?)
Continue reading
Scrisoare de ieri de la terasa
Iar imi e dor de tine!
Incepe sa miroasa a vara si imi aduc aminte de vara trecuta, cand stateam impreuna tot timpul. Iar la radio tocmai a fost o melodie in care spune cineva “buna dimineata, te iubesc!”
Continue reading
Ce-am scris acum cateva zile intr-un parc
Un pâlc de persoane supraponderale stau la o masa si joaca un joc de societate. Un domn cu o curea rosie (de sub care i se itzeste despicatura dintre buci) si adidasi cu talpa galbena mananca seminte si scuipa cojile pe jos cu nonsalanta.
Continue reading