Mai sunt cateva zile. Duca-se si astea cat mai repede ca m-am saturat de reclamele lor in care trateaza alegatorul ca un potential cumparator de la supermarket.
Daca alegeti sa fiti produse de consum electoral, sa stiti ca eu nu va cumpar. Sa va fie clar, eu votez oameni, nu bucati de salam pentru care stabilesc pretul si oferta, oricat de tentant ar suna. Poate fi un produs mai european decat altul, mai roman(esc) decat altul, mai cinstit decat altul?
Continue reading
In weekend am avut liber de la politica. Dupa esecul electoral al primelor parti din jurnal, pe care le puteti citi aici si aici, urmeaza cele 10 porunci necesare si suficiente pentru a avea un partid de succes.
1. Eu sunt Partidul Tau; sa nu crezi in altii. Eu sunt cel mai mare. Eu sunt cel mai tare. Eu te bag in Europa. Eu te scot din saracie. Asa sa crezi si sa nu cercetezi.
Continue reading
Alta portie de ras. Aceeasi poveste. Dragi votanti, cititi aici. Clipuri electorale mai noi sau mai vechi, vorbe de duh si cate un slogan electoral. E gratis!
Continue reading
E vorba de proiectul de roman colectiv, nu de comunitatea virtuala cu acelasi nume. 🙂 Sooo,… cam ce s-a intamplat in prima zi?
Optzecica s-a intalnit din intamplare cu Foxie – pisica albastra a lui Jollie Briss -, a fost la lucru si s-a intors acasa cu trenul.
Continue reading
Postez un text pe care l-am scris acum doi ani si aproape patru lunisoare. As primi cu drag comentarii la el. Here we go.
a ramas stabilit ca mergem sambata la plaja. fara sa mai sun apar la usa Ioanei la ora stabilita. imi deschide, prietenos ca intotdeauna, Marius, sotul ei de cinci ani deja.
Ioana a plecat cu noaptea-n cap la tara, ceva neprevazut, era prea devreme sa ma anunte, oricum locuim la doua strazi distanta, isi cere scuze prin Marius. ma invita sa iau loc, imi ofera un pahar de suc, il beau repede, caldura de afara m-a doborat prea repede. ma intreb daca sa abandonez ziua de toropeala la soare, sa merg singura sau s-o chem pe Dora cu mine, mai schimbam o vorba, trece vremea mai usor. Marius face politicos small talk, conversez si eu cu gandurile aiurea.
printre altele ma intreaba daca n-as vrea sa ma culc cu el. Continue reading
De la 9.30 a venit intunericul. Si frigul. Nu mai este energie electrica. Un copil infofolit plange in patut. Nu mai poate vedea jucariile. Nici macar fata trista a persoanei care s-a aplecat asupra lui sa-l linisteasca.
Sesizari. Plangeri. Explicatii. Mailuri. Telefoane la 9291. Acelasi intuneric.
Romania anului 2007. Cartierul Cotroceni. O casa oarecare.
Continue reading
[textul asta face parte din povestirea lui Macarie; pana sa-i pipaie mai bine identitatea lui Macarie, Gramo s-a hotarat sa mai arunce in scena un personaj; Cornelia o sa se intalneasca cu Macarie (si suntem foarte curiosi sa vedem cum vor interactiona), dar deocamdata trebuie sa plece de la serviciu catre casa]
Cornelia porni voiniceste catre casa. Intreprinderea asta ii cerea un anumit curaj, intrucat afara ploua mohorat, iar traficul era de-a dreptul infernal. Ca sa isi faca inima buna, incepu sa rememoreze intamplari din vremea copilariei (citise ea intr-o revista ca asta ar fi o “strategie de succes”).
Continue reading
Dacă mai ţineţi minte, magazinul unde îmi cîştig eu pîinea e foarte aproape de casă. Mai precis ies din casă, trec prin curte şi gang, trec strada, intru în curtea magazinului, dacă e deschis prin spate, am şi intrat şi n-am întîrziat, dacă nu, ocolesc frumos prin dreapta, ajung la intrarea principală şi aia sînt! (N-are sens să explicitez acum cît de des poate ajunge cu întîrziere la serviciu persoana care domiciliază cel mai aproape!)
Ca urmare a apelului disperat lansat de Gramo saptamana trecuta (vezi aici), Macarie a fost salvat! Hurray!!!!!! Pe parcursul procesului de salvare, insa, au aparut mai multi Macarie, iar acum nu mai stim care este cel care a fost salvat. 🙂
Continue reading
Gramo a plecat sa faca niste cumparaturi. La coltul strazii, cineva trantise peste noapte ditamai rahatzoiul. Nu parea sa fi fost un caine, ci un om.
Dominic isi cumparase un aparat de cafea. Nu un aparat obisnuit, ci un automat mare, cat un dulap, care mergea cu fise. Intr-o cutie de plastic, Dominic tinea mereu niste fise. Din cand in cand golea aparatul de fise si isi umplea cutia la loc. Ii placea lui sa isi “cumpere” cafea.
Continue reading