Dupa aia ne-am inscris in Partidul Poporului.
Category Archives: politica
Cheltuieli de protocol
Stie toata lumea stirea cu cheltuielile de protocol facute in perioada in care domnul Mihai Razvan Ungureanu a fost prim-ministru, nu? Fostul prim-ministru nu a negat ca listele prezentate public ar fi fost pe bune, ceea ce i-a facut pe multi sa nu mai observe ca atacul a inceput fara dovezi concludente, in spiritul jurnalismului romanesc.
Nimeni nu a pus clar intrebarea: “Care e responsabilitatea prim-ministrului vis-a-vis de cheltuielile de protocol?”. Ok, nu a semnat deconturile, iar din ce spune reiese ca nu a beneficiat de ele (avem dovezi sa nu-l credem?). Dar nu ar fi putut sa le solicite? Sau cel putin, daca nu el le-a solicitat, sa le supervizeze, chit ca nu asta e cea mai importanta treaba pentru un prim-ministru?
Jurnalistii trec mereu de la intamplari izolate la generalizari alarmiste – doi ursi au atacat oameni, deci ursii ne-au declarat razboi, urmeaza apocalipsa ursului s.a.m.d. In cazul cheltuielilor de protocol, chiar ar fi fost ok sa trecem dincolo de un singur caz. Pana la urma, ce cheltuieli de protocol sunt ok?
Cum se discuta despre banii dati de guvern pentru Catedrala Mantuirii Neamului
Ia sa vedem:
Mi se pare semnificativ faptul ca toti sectantii anticrestini care se opun astazi construirii unei catedrale se adunau in jurul lui Basescu in apararea Mausoleului Bolsevic din parcul Carol, acolo unde zac hoiturile comunistilor care au distrus aceasta tara.
(dintr-un comentariu la articolul de aici)
Ar fi nevoie de o revolutie
Multi oameni considera ca e normal sa intarzii la intalniri, sa nu te tii de promisiuni, sa treci pe rosu, sa arunci gunoaie pe jos, sa vorbesti despre tine si despre realizarile tale de cate ori ai ocazia, sa te intereseze in primul rand sa faci bani, sa dai si sa primesti spaga, sa iti barfesti vecinii, sa ii judeci pe toti oamenii care nu traiesc la fel ca tine s.a.m.d.
Inca o poveste. De data asta, una adevarata.
Povestea e asa. Stateam intr-o garsoniera dintr-o casa cu doua etaje din Cotroceni. Nu exista asociatie de locatari si nici administrator. Singurele cheltuieli comune erau cele cu apa rece si gunoiul. Vreo doi ani m-am ocupat de treaba asta, dar doamna B. J., una dintre vecine, nu platea niciodata nimic. Pe langa asta, rupea sistematic afisele cu sumele platite. Probabil o deranja sa vada cum ii creste datoria, datorie pe care o acopeream eu din banii mei.
Sa citim impreuna – Aristotel, Etica nicomahica (99)
[da, asta e ultimul capitol]
IX
Daca problema fericirii si a virtutilor, ca si cea a prieteniei si a placerii, au fost suficient tratate in liniile lor generale, trebuie oare sa consideram ca astfel ne-am dus pana la capat planul propus? Sau, asa cum am mai spus, in domeniul actiunii scopul nu consta in pura cercetare si cunoastere teoretica a fiecarei categorii de obiecte, ci mai degraba in punerea lor in practica? Asadar, nici in ce priveste virtutea, nu este suficient s-o cunosti teoretic, ci trebuie sa incerci s-o posezi si sa faci uz de ea, sau de orice alt mijloc existent, pentru a deveni un om de bine.
Cateva poze de la marsul Gayfest 2010 (si cateva idei)
Un tip interesant care are mari sanse sa ajunga presedinte in Columbia
Antanas Mockus a studiat filosofie si matematica. Apoi a ajuns profesor universitar si s-a apucat sa predea logica si filosofie antica, iar apoi a ajuns rectorul Universitatii din Bogota. Se povesteste ca in timpul unui discurs pe care il tinea ca rector, din cauza ca studentii nu ii acordau atentie, si-a dat pantalonii jos si le-a aratat fundul.
Apoi a ajuns primarul Bogotei. A reusit sa faca tot felul de lucruri ca primar – a angajat mimi sa dirijeze traficul, le-a incurajat pe femei sa iasa in pub-uri in timpul unei “Nopti a femeilor” si sa-si lase copiii in grija sotilor, a aparut facand dus la televizor s.a.m.d.
Iar acum mai are un pic si s-ar putea sa ajunga presedinte. Probabil aici ar trece drept un extraterestru. 🙂
Permis pentru facut copii
I-am auzit pe unii oameni vorbind despre asa ceva la un moment dat. Cred ca va puteti inchipui diferite situatii in care ar putea veni vorba despre asta – copii prost ingrijiti (sau prost educati), parinti iresponsabili etc.
Pe de alta parte, sunt cei care raspund ca nu se poate sa le interzicem unora sa aiba copii, ca asta ar insemna sa discriminam s.a.m.d.
Cred ca ar trebui sa ne lamurim daca a avea copii e un drept al tuturor, asa cum e dreptul la viata, de pilda. Sau nu neaparat a face copii, cat a-i creste si a-i educa, fiindca acolo apar de obicei problemele (ok, mai sunt si situatiile in care parintii ii transmit genetic copilului o boala supernashpa).
Anyways, va propun un joc. Sa presupunem ca am trai intr-o tara in care ai nevoie de permis pentru a face / creste un copil. Chestia asta n-o putem schimba. Putem, in schimb, sa stabilim cum sa se acorde permisul ala. Cine il primeste si dupa ce criterii, that is.
So, avem nevoie de cateva propuneri, insotite de niste justificari. Dupa aia putem sa facem o lista si sa votam, daca vreti.
Pe cine as vota eu?
Daca ar exista o sectie de votare pentru extraterestri, bineinteles. 🙂 Uitati cum m-am gandit. In primul rand, as ramane acasa numai in cazul in care as crede ca toti candidatii sunt megapenali si tara o sa se duca, oricum, de rapa, indiferent cine ar iesi presedinte. Dar intr-un asemenea caz nici n-as mai ramane aici.
In al doilea rand m-am gandit ca sigur o sa existe si turul doi. Deci votul meu din primul tur nu va alege presedintele. Probabil ca in turul doi ar trebui sa aleg raul cel mai mic, dar in primul tur, daca pot sa fac mai mult decat atat, prin votul meu, as incerca sa fac asta.
Ce as putea face? Sa incerc sa transmit prin votul meu un mesaj. Pe scurt, ar fi asta: “M-am saturat de jocuri si interese politice. Vreau un presedinte care sa ma reprezinte cu adevarat.”