In acelasi articol din Adevarul, dedicat propunerii de legalizare a parteneriatului civil sunt citati doi politicieni, domnul Madalin Voicu, deputat PSD, spunand ca “S-ar face un sacrificiu cu acei copii care sunt adoptaţi de persoane de acelaşi sex.” si Ioan Iovescu, senator PPDD, care (potrivit jurnalistilor de la Adevarul) se intreaba: “De unde ştim noi dacă acel copil pe care vor să-l adopte are înclinaţie spre chestia asta? Lezează drepturile copilului.”.
Category Archives: politica
Despre libertatea opiniei si dezbaterii publice (post dedicat Alinei Gorghiu)
Fiind vorba despre o persoana pe care am votat-o si a carei aparitie in blogosfera am anuntat-o public, ne permitem sa-i dedicam un post. Adevarul o citeaza spunand despre propunerea legalizarii parteneriatelor civile intre persoane de acelasi sex:
Este inoportună şi va rămâne aşa cel puţin pe termen mediu. Nu aş vota o astfel de iniţiativă. Nici eu nu sunt pregătită să văd legalizarea acestor uniuni, oricât de liberală ar putea părea o astfel de lege. Cred că nu trebuie nici măcar pusă în dezbatere publică […]
Speram ca e vorba despre o prostie a ziaristilor de la Adevarul, care i-au denaturat spusele. De ce? Fiindca gandirea liberala suna, de fapt, cam asa (daca nu aveti rabdare, puteti trece peste citat):
Inconsistente
Daca se face atat tamtam legat de ceea ce a spus Sabina, inseamna ca se considera ca la 15 ani ai suficient de mult discernamant incat declaratiile tale sa fie discutate public, nu? Iar daca e asa, nu inseamna ca ar trebui sa ai si drept de vot? Cati dintre oamenii care discuta aprins pe net despre “cazul Sabinei” chiar cred ca ar trebui sa li se dea dreptul celor de 15 ani sa voteze? Daca credeti ca ar trebui sa se reduca varsta de vot la 15 ani, putem discuta. Dar daca nu credeti asta, de ce credeti ca declaratiile cuiva care are 15 ani merita sa fie “subiect de presa”?
Diverse
Aaron Swartz nu mai e, Ponta vrea ca clasa pregatitoare sa se intoarca la gradinita (de ce nu clasa politica?), iar Anonymous a facut o petitie pentru ca DDoS-urile sa fie considerate proteste civile si nu “hacking”. Sunt destule teme de discutie.
De citit
Asta.
Nu votasem sa fie mai putini politicieni?
La un referendum, acum vreo 3 ani. Pana acum ar fi trebuit sa avem un parlament unicameral cu cel mult 300 de membri. Avem, in schimb, tot mai multi deputati si senatori. Wtf!?
Aseara ne-am uitat la teatru radiofonic
La Ultima ora, a lui Mihai Sebastian. In varianta din 1963. Mai exista o versiune, din ’88, dar pe asta n-am ascultat-o. Piesa e supertare, in orice caz. Trebuie sa ne credeti pe cuvant, fiindca n-o sa va spunem nimic despre ea.
Poveste nocturna
Noaptea, Tudose se transforma intr-un animal. Iesea pe strada fara sa-si puna haine pe el, urla la luna, ma rog, chestii din astea. Uneori prindea cate un porumbel si il manca, alteori isi facea nevoile pe marginea trotuarului, il mai alerga politia, scapa.
Apoi se facea dimineata. Pe lumina, Tudose redevenea un om cu scaun la cap – se imbraca la costum, ajuta doamnele in varsta sa treaca strada, prindea si tortura pana la moarte diversi politicieni infecti, se relaxa in parc, schimba amabilitati cu vecinii, mergea la supermarket si asa mai departe. Respira normalitate.
Doar ca apoi se innopta, iar Tudose isi pierdea din nou uzul ratiunii. Primul semn era ca deschidea televizorul.
Uitasem cat de bine scrie Tolontan
Azi ne-am amintit. 🙂
Doua feluri de romani
Ne gandeam (pe vremea referendum-ului) ca exista doua feluri de romani:
- Romanii care isi fac treaba cat pot de bine, incearca sa fie corecti, voteaza (in mod obisnuit) se informeaza (pe net), se implica civic, platesc impozite; judeca din perspectiva economica – politicienii ok sunt cei care administreaza bine banii, care nu pun bete in roate economiei s.a.m.d. Romani pragmatici, pe care nu-i intereseaza circul.
- Romanii care stau cu orele la televizor, discuta politica oricand, se vaicaresc, injura, se supara, urla, se consuma, se scarbesc, iar se uita la tv s.a.m.d. Pentru acestia, mizeria politica reprezinta si o scuza – uite cum fura astia, ce daca dau si eu o teapa mica? e o tara de rahat, nimic nu merge ca lumea, cum as putea sa-mi fac eu meseria bine? ce rost are sa incerc? etc.
E vorba de extreme, ok, nu intra toti intr-una dintre cele doua categorii, iti poti inchipui si romani plecati din tara care au devenit, acolo unde traiesc, cetateni responsabili, oameni care isi pretuiesc meseria si nu si-o fac in bataie de joc, dar cand “se conecteaza” la viata politica romaneasca devin isterici.
Mai interesant e ca pe cei din prima categorie nu-i vedeam sorbind cu nesat telenovelele politice. Din fericire, de cand cu dl. Sima, a aparut o telenovela care sa-i intereseze si pe ei. 🙂