Anul 2010 a inceput cu o fiinta extraterestra la butoanele blogului. Pe la inceputul anului Gramo a transformat blogul intr-un lifestream, dar a continuat sa scrie posturi. In ianuarie, de pilda, a scris despre prejudecatile cu privire la relatiile de tip ménage à trois si despre “dreptul de a face copii”.
Category Archives: jocuri
Inca o alegere dificila :)
Ai un copil de un an. Nu conteaza cu cine l-ai facut, persoana cealalta a disparut definitiv. Tocmai ai aflat ca suferi de o boala incurabila si o sa mori intr-o luna. Poti sa alegi intre trei persoane care sa aiba grija de copilul tau.
Nu, nu poti alege mai mult de o persoana, fiindca nu stau in acelasi oras si n-au de gand se se mute. Si nu o sa se descopere intre timp nimic care sa te scape de boala aia.
In genere, nu ai cum sa scapi din scenariul asta. Ideea nu e sa-ti folosesti imaginatia sau “gandirea laterala”, ci sa te gandesti cum alegi. Daca nu intelegi chestia asta, n-are rost sa citesti mai departe.
Cum se inventeaza un joc? (2)
Nu m-a ajutat nimeni prea multa lume sa ma lamuresc, asa ca am incercat sa ma descurc pe cont propriu. M-am gandit ca mai bine inventez un joc si dupa aia o sa ma gandesc la cum am facut si o sa inteleg mai bine.
Jocul se cheama “Impinge tava” si arata cam asa:
Cum se inventeaza un joc?
Poate ati incercat la un moment dat sa inventati un joc nou. In orice caz, ati vazut tot felul de jocuri noi (nu neaparat pe calculator) si probabil ca puteti avea o parere cu privire la asta – cum apar jocurile noi. Unele seamana mult cu niste jocuri mai vechi, altele seamana mai putin, la un nivel mai abstract, ca sa zic asa. Apar uneori jocuri care nu par sa semene cu nimic cunoscut. Cum credeti ca apar jocurile? Ce e in mintea celor care le inventeaza?
A trecut un an de cand scriu pe blogul asta!
Ce-am mai facut intre timp? Pai,… benzi desenate, o povestire de tip visual novel, un desktop, mindmaps, paine, un concurs de writting, un amv, o panorama virtuala, muzica si poze.
Am terminat seria posturilor despre comentatorii de pe bloguri, am terminat impreuna al doilea CD cu Habarnam, am avut o saptamana a viselor (luni, marti, miercuri, joi, vineri, sambata n-am scris, duminica), am continuat sa citesc din cartea lui Aristotel si v-am propus diverse jocuri si discutii.
Uneori am scris despre lucruri care mi se par interesante, iar la un moment dat am trecut de la blogging la lifestreaming.
Un post asemanator cu asta e aici. Daca mai vreti sa vedeti, pe fuga, cateva chestii aparute mai demult pe blogul asta, puteti scrie “Reruns” in casuta de search.
Hai sa barfim o reclama! :)
Am vazut-o pe malul Dambovitei pe reclama asta si mi s-a parut interesanta:
Ce parere aveti despre ea? Vi se pare convingatoare, neconvingatoare, buna, proasta? Si de ce vi se pare asa cum vi se pare? 🙂
p.s.: Va spun si eu ce impresie mi-a facut un pic mai tarziu, dar promit ca va spun!
Vreti sa jucam jocul cu porcul si cu manierismul?
E dintr-o carte a lui Umberto Eco, Pendulul lui Foucault. Trebuie sa treci de la o idee la alta in cinci pasi. In carte povestea un tip cum se ajunge de la “porc” la “manierism” (remember Pontormo? avea si el un fel de blog):
porc -> par de porc -> pensula -> pictura -> manierism
Nu conteaza cum sunt facute conexiunile intre idei, important e sa poata fi intelese. Deci,… vreti sa jucam jocul asta? Incepem cu o chestie usoara. Cum ajungeti de la amoeba la Einstein in cinci conexiuni?
Astazi vreau sa va arat un vis special!!! (varianta de titlu: My First Visual Novel)
E tot un fel de vis. Poate. Sau puteti spune ca e un joc. Sau o povestire interactiva. Nu va spun mai multe, sper sa fie o surpriza placuta.
Download:
Versiunea pentru Linux (x86)
Versiunea pentru Mac (x86, ppc)
Versiunea pentru Windows (XP, 2000, Vista etc.)
Dupa dezarhivare trebuie sa rulati un fisier executabil. Va prindeti voi. Have fun!
p.s.: Daca nu-mi spuneti cum vi s-a parut, nu mai fac nici o continuare. 🙂
Am primit o leapsa, dar n-o sa o fac si n-o s-o dau mai departe, e cu “imita un blogger” si a mai fost facuta pe aici
Leapsa cred ca e asta, dar, dupa cum spuneam si in titlu, am mai facut-o. Oricum, mi s-a parut interesant ca imitatia Lorenei seamana cu imitatia lui Piticu, de pe vremuri.
Adica ideea / ironia / whatever e cam aceeasi – pe blogul asta se insira banalitati insipide pe un ton tern. 🙂 Nu ma deranjeaza, nu tin sa spun nimic original. Si mi se pare important sa scriu simplu, direct si clar. Uneori mi se pare mai greu sa scrii asa decat sa scrii “cu stil”, dar pot sa inteleg de ce unii oameni pun pret pe a doua chestie.
Permis pentru facut copii
I-am auzit pe unii oameni vorbind despre asa ceva la un moment dat. Cred ca va puteti inchipui diferite situatii in care ar putea veni vorba despre asta – copii prost ingrijiti (sau prost educati), parinti iresponsabili etc.
Pe de alta parte, sunt cei care raspund ca nu se poate sa le interzicem unora sa aiba copii, ca asta ar insemna sa discriminam s.a.m.d.
Cred ca ar trebui sa ne lamurim daca a avea copii e un drept al tuturor, asa cum e dreptul la viata, de pilda. Sau nu neaparat a face copii, cat a-i creste si a-i educa, fiindca acolo apar de obicei problemele (ok, mai sunt si situatiile in care parintii ii transmit genetic copilului o boala supernashpa).
Anyways, va propun un joc. Sa presupunem ca am trai intr-o tara in care ai nevoie de permis pentru a face / creste un copil. Chestia asta n-o putem schimba. Putem, in schimb, sa stabilim cum sa se acorde permisul ala. Cine il primeste si dupa ce criterii, that is.
So, avem nevoie de cateva propuneri, insotite de niste justificari. Dupa aia putem sa facem o lista si sa votam, daca vreti.