[postul nu-i apartine lui Gramo, ci lui Theodoridis; a aparut initial aici, iar apoi pe Schimb de carti, de unde l-am preluat aici, cu acordul autoarei]

Pentru a ajunge la nibelungi, se intră tot pe unde a aratat cel care a repus in miscare “Zile Birmaneze”, adică pe Strada Frumoasa, dinspre Victoriei. În dreptul numărului 36, strada Frumoasă se intersectează cu Intrarea Frumoasă (la dreapta).

Se trece de casa cu numărul 2, şi imediat după ea se vad uşile roşii ale unui garaj (cred). Observaţi ţeava galbenă, de gaz, de pe peretele din stânga:

Ţeava de gaz intră în casă printr-o spărtură. În partea de sus a spărturii, între ţeava de gaz şi perete, se află “Cântecul Nibelungilor”, într-o pungă albă de Carrefour (oops, nu intenţionam să fac reclamă la nimic, doar s-a întâmplat să fie singura pungă disponibilă, iar locul era cam prăfuit).

În timp ce executam mirifica fotografie (ultima), crezându-mă singură în zonă, m-a interpelat o doamnă (nici n-am auzit-o venind):

– Ce pozezi acolo?

– Îîîîî… crăpături (notă către sine: “sigur m-am înroşit!!”).

– Pentru ce?

– … … … Arhitectură! (puah, ideea salvatoare!)

– Aaaa! (cred c-am convins-o)

Fotografiat demonstrativ, cu priviri atente şi interesate, şi alte crăpături. Doamna se uita în continuare la mine, nu părea că vrea să plece curând. Eram suspectă. Şi e vacanţă!

– Locuiţi aici?

– Da, casa a fost renovată după ‘77, … (mi-a mai povestit ceva, vreo 5 minute, dar n-am mai reţinut nimic, mi-era frică de parcă mă prinsese poliţia în flagrant).

Nibelungii aşteaptă un nou cititor. Va rog anunţaţi găsirea lor.