Aceasta este ultima noastra intalnire virtuala. Voi vorbi un pic despre valori si despre sensul vietii.
Ca de obicei, nu va propun raspunsuri la problemele pe care si le-au pus filosofii. Asta nu inseamna, insa, ca e neaparat vorba despre intrebari care nu pot primi un raspuns, fie si provizoriu. Dar in cazul problemelor filosofice e important sa cauti raspunsurile si sa le gasesti pe cont propriu. Iar eu am incercat sa va ofer doar o harta pentru astfel de explorari.
Care e primul lucru pe care-l faceti cand intrati dimineata pe net?
Total Voters: 105
Loading ...Unii filosofi au avut contributii stiintifice importante. Exemplele le puteti gasi singuri. De asemenea, unii oameni de stiinta au reflectat asupra propriei lor activitati si asupra altor teme, ajungand la idei filosofice cel putin interesante (si poate si valoroase).
Astazi o sa aruncam o privire asupra catorva teme discutate de filosofi atunci cand s-au gandit la stiinta. O privire sumara si probabil un pic grabita, bineinteles, dar in lipsa careia cred ca e greu sa iti formezi o imagine de ansamblu asupra filosofiei.
Trebuie sa existe o legatura intre pixelii colorati pe care ii vedeti acum si lumea inconjuratoare, nu? Altfel, ce rost ar mai avea sa vorbim sau sa scriem? Noi presupunem de obicei ca intre limbaj si realitate exista o legatura si ca toate cuvintele noastre au un inteles. Asta distinge ceea ce am scris pana acum de o expresie precum “ghdjlk fosm gldkj odsaiufg oiu eoiu”.
In prezentarea de astazi o sa fie vorba despre felul in care au incercat filosofii sa inteleaga in ce consta legatura dintre limbaj si realitate si ce inseamna ca o expresie lingvistica are un inteles.
Am pus intrebarea asta si pe forum, dar acolo nu e prea multa lume.
Dar scenariul e asta. Sa presupunem ca n-aveti voie sa aveti decat o singura chestie – ori un blog, ori un cont de Facebook. Cine umbla cu amandoua e blestemat de zeul internetului si isi pierde toate conturile de pe absolut toate site-urile (in afara de un cont de mail pe care va primi o mie de spam-uri in fiecare zi).
Eu intreb de curiozitate, nu mi se pare nimic rusinos in faptul ca oamenii incearca sa isi gaseasca prieteni / iubiti / sex buddies pe Facebook.
De fapt, cred ca e o alternativa mai civilizata la agatatul in club, unde trebuie sa intri direct in vorba cu o persoana necunoscuta, ceea ce nu e prea politicos, imho.
Adica ma uitam, la un moment dat, la ce se intampla in niste cluburi din Berlin, n-am vazut nici un tip incercand sa agate, am inteles ca ar putea face asta mai degraba tipele, dar n-am observat nici tipe care sa agate tipi, poate n-am fost eu in cluburile potrivite, dar divaghez.
Anyways, chiar daca in cazul meu e vorba doar de curiozitate, poate unii oameni sunt interesati de un “schimb de experienta”. Deci: Cum faceti cand vreti sa va bage in seama cineva de pe Facebook? Cum ii atrageti atentia? Cum ajungeti sa va cunoasteti mai bine? Cum ajungeti sa va intalniti?
Prima parte a titlului e o aluzie ironica la titlurile care incep cu “Dezvaluiri cutremuratoare…”. Initial m-am gandit sa scriu “Dezvaluiri zvarcolitoare”, dar dupa aia mi s-a parut o exprimare prea trasa de par.
Totul a inceput cand am aflat ca nu se mai vinde Gramo’s World.
Mi se par foarte tari oamenii care au simtul umorului. Uitati-va si voi, de pilda, la Turambar sau la Lorena! Sau la Suzi, care reuseste sa simuleze perfect umorul involuntar. Sau la Vio, care reuseste sa scrie exact ca Suzi si totusi sa-si pastreze personalitatea. Sau la Jeg, Groparu, Arhi. Sau la multi alti oameni care scriu pe net.
Ei bine, eu parca as fi din alta lume. Nu reusesc sa spun nimic amuzant.
Nu ma roade invidia, fiindca invidia mi se pare ceva urat. Pot sa apreciez calitatile altor oameni fara sa-i invidiez. Mai mult ma roade curiozitatea. Nu inteleg ce anume imi lipseste. Cum e sa ai umor? Ce-ar trebui sa fac, ca sa am si eu?
Mi-am adus aminte de o chestie pe care am citit-o intr-o carte. Nu mai tin minte ce carte, dar nu e important, fiindca nu-i un citat lung. Suna asa:
Dumnezeu imi poate spune: “Te judec dupa ceea ce spui. Te-ai cutremurat de dezgust de propriile tale actiuni cand le-ai vazut la altul.”
Bineinteles, nu e nevoie sa crezi in Dumnezeu si in vreo judecata de apoi ca sa intelegi ce se spune. Pe planeta mea suntem toti invatati de mici ceva de genul: “Cand observi ca o persoana face un lucru care ti se pare urat, prima ta reactie trebuie sa fie sa te intrebi daca nu cumva ai facut si tu asa ceva. Sau ceva asemanator.”. Puteti sa nu ma credeti, dar asa stau lucrurile la noi.
Aici am observat ca exista oameni foarte ok care n-au, totusi, deprinderea asta.
I-am auzit pe unii oameni vorbind despre asa ceva la un moment dat. Cred ca va puteti inchipui diferite situatii in care ar putea veni vorba despre asta – copii prost ingrijiti (sau prost educati), parinti iresponsabili etc.
Pe de alta parte, sunt cei care raspund ca nu se poate sa le interzicem unora sa aiba copii, ca asta ar insemna sa discriminam s.a.m.d.
Cred ca ar trebui sa ne lamurim daca a avea copii e un drept al tuturor, asa cum e dreptul la viata, de pilda. Sau nu neaparat a face copii, cat a-i creste si a-i educa, fiindca acolo apar de obicei problemele (ok, mai sunt si situatiile in care parintii ii transmit genetic copilului o boala supernashpa).
Anyways, va propun un joc. Sa presupunem ca am trai intr-o tara in care ai nevoie de permis pentru a face / creste un copil. Chestia asta n-o putem schimba. Putem, in schimb, sa stabilim cum sa se acorde permisul ala. Cine il primeste si dupa ce criterii, that is.
So, avem nevoie de cateva propuneri, insotite de niste justificari. Dupa aia putem sa facem o lista si sa votam, daca vreti.