Prima faza: Langa Dinamo (terasa la care stai jumate de ora pana vine cineva sa-ti ia comanda) sta de obicei un batranel. Intr-un carucior (pare sa fie veteran de razboi, are un picior amputat). Intr-o zi citea dintr-o carte si radea de mama focului. Am tras cu ochiul la carte. Era o carte de rugaciuni.
A doua faza: In 2 Mai, in fostul Turist (acum se cheama Lula’s) e o masa de ping-pong. Intr-o seara am vrut sa jucam. Era ocupat. Jucau doua babute din sat.
Poza e asta (postul original e aici):
E bicla veche a lui Gramo-boy. Intre timp ne-am luat biciclete noi si ne gandeam sa o donam cuiva. De fapt, chiar vorbisem cu un tip, dar dupa aia nu ne-a mai cautat.
Anyway, cand am plecat la mare am bagat bicicletele noi in casa, iar pe asta am lasat-o in curtea interioara a casei in care locuim (nu era legata cine stie ce).
Ieri, cand ne-am intors, am vazut ca a disparut. A furat-o cineva. 🙁 Daca o vedeti prin Bucuresti, puteti sa o salutati din partea noastra si sa-i spuneti ca i-am pastrat poza. 🙂
E vorba despre expozitia Freedom for Lazy People! de la ICRNY. Povestea o stiti. Daca nu, puteti sa cititi aici si aici (LE: sau aici). Faza cu poneiul e de-a dreptul delicioasa. Cat de varza trebuie sa fii ca sa-ti inchipui ca o svastica pe fundul unui ponei roz reprezinta propaganda nazista? 🙂 Un comentator (la primul articol) a prins bine ideea: “Imaginati-va cam in cat timp te-ar fi ridicat Gestapo-ul daca ai fi facut in Germania nazista un magarus roz cu simbolul lor tatuat pe fund.”
Iar cu reprosurile de obscenitate sau lipsa de respect fata de religie chiar n-avem timp sa ne batem capul. N-am vazut decat niste imagini din expozitie (cele din primul link de sus), iar acolo nu era nimic obscen. Si chiar daca ar fi fost, arta e uneori obscena si lipsita de respect fata de tot felul de chestii. Asta e. 🙂
Cu hidrobicla, ma rog. Costa 10 lei ora, daca vreti sa va dati. Si trei sa lasati un buletin. Noi n-aveam, am lasat legitimatia de presa a lui Ramo, a fost ok.
In orice caz, la terasa aia de langa debarcader au o pizza foarte proasta. Si dupa ce ca nenea ala isi bagase in nota de plata vreo patru lei si ceva “pentru servicii” (care au fost execrabile), nici n-a mai dat 4 lei rest de la 50, ca si cand i s-ar fi cuvenit. Un nesimit. In fine, mai bine va aratam ce filmulete am facut pe lac.
Caldura mare, plictiseala pe masura, campanii super amuzante pe net, la televizor, la radio, pe strada, oriunde e loc de un afis. Candidatii sunt peste tot. Raspund la intrebari. Propun planuri marete pentru Bucuresti.
Am vazut mai multe filme despre cutremurul din China, dar asta ne-a impresionat cel mai tare:
M-am minunat astazi citind numarul din aprilie al revistei Super bebe. Nu apare nici o referire la tatic. E un singur articol “Despre barbati si… fertilitate”, in care oricum saracul mascul doar poarta sperma si cam atat.
Bucurestiul, atunci cand nu e confundat cu Budapesta, e renumit pentru cainii vagabonzi care cutreiera prin oras. Cica i-ar fi strans de Summit. Nu chiar. Uneori e greu sa-i strangi pe toti.
Fiindca unii traiesc in curtile unor oameni sau institutii. Fara cusca, fara sa fie legati intr-un lant, fara nici o treaba. Pot sa iasa oricand pe strada, sa alerge latrand dupa biciclisti, motociclisti, masini, pietoni, sub privirile nepasatoare ale “stapanilor” nesimtiti:
Primul act: un blogger face o gluma. Da un anunt in care se face ca inchiriaza locuri pe terasa blocului in care sta (cu vedere catre Casa Poporului, unde o sa fie samitul) pentru sniperi & stuff. Lumea se hlizeste, cativa oameni lasa niste comentarii funny, tot la misto.
Actul II: Un ziar face din faza asta o stire pe bune. Stirea se incheie pe un ton dramatic: “Agentul imobiliar ad hoc a primit deja şi o solicitare de la un client destul de ‘exotic’ – nici mai mult, nici mai puţin decât Amir Hussein, ‘Director de resurse umane, Al-Qaeda’!”
Filos e un fel de pub cu pretentii din Grozavesti. Pizze cu nume de filosofi sau indivizi despre care se stie ca au fost, cel putin, greci (vezi Pericle), tablouri kitchoase pe pereti etc. O taverna, s-ar putea spune, care incearca sa-si faca un renume pe baza faptului ca studentii si profii de la filosofie n-au alt loc mai bun unde sa se duca. Un loc, chipurile, boem.