Errr, da, in caz ca aveti nelamuriri, eu sunt pisica din poza aia de sus, din dreapta. Si cred ca am si eu dreptul sa ma exprim din cand in cand aici. Dar nu voua va spun sa ma pupati sub coada, ci unor copii de pe strada mea. Si ii numesc prost-crescuti fiindca chiar sunt asa.
Normal era, cand erau mici, sa ii certe stapanii (sau parintii, ma rog) atunci cand luau ceva care nu era al lor. Cum puneau laba pe un lucru care nu le apartinea, sa le spuna: “Nu e voie! Nu!”. Sau: “Foarte rau! Copil rau!”. Sau alte chestii de genul asta, pe un ton ferm si de fiecare data, fara concesii. E important sa inveti de mic sa respecti proprietatea altcuiva.
O sa vedeti imediat de ce spun toate astea.
La propriu. Stiti ca am patit asta-vara niste chestii ciudate (vezi