In Second Life:
Bonus (de data asta cu o imagine din first life): Cum s-a rezolvat problema parcarilor in Amsterdam:
In Second Life:
Bonus (de data asta cu o imagine din first life): Cum s-a rezolvat problema parcarilor in Amsterdam:
Poza e asta (postul original e aici):
E bicla veche a lui Gramo-boy. Intre timp ne-am luat biciclete noi si ne gandeam sa o donam cuiva. De fapt, chiar vorbisem cu un tip, dar dupa aia nu ne-a mai cautat.
Anyway, cand am plecat la mare am bagat bicicletele noi in casa, iar pe asta am lasat-o in curtea interioara a casei in care locuim (nu era legata cine stie ce).
Ieri, cand ne-am intors, am vazut ca a disparut. A furat-o cineva. ๐ Daca o vedeti prin Bucuresti, puteti sa o salutati din partea noastra si sa-i spuneti ca i-am pastrat poza. ๐
Ok, ne-am intors acasa. Blogul inca e in vacanta, dar la intoarcere am scris in tren o chestie si ni s-a parut ca s-ar potrivi aici. Beware, textul e un soi de pamflet, nu trebuie sa-l luati prea in serios. In orice caz, ar fi pacat sa se supere cineva din cauza lui.
In caz ca aveti chef sa mazgaliti ceva :)… LE: … tre’ sa dati click pe read more, fiindca acum pe primul “zid” e desenat un penis zburator care e cam NSFW asa… ๐
Gata, am scris si postul pentru ligia si l-am trimis (LE: a aparut aici). Si cu asta ne-am terminat “turneul” pe bloguri. Asa ca ne oprim. Chiar avem nevoie de o vacanta. De fapt, de mai mult timp in care sa putem lucra la alte lucruri.
Ceea ce nu inseamna ca n-o sa mai apara nimic aici. Inca mai avem de primit plata pentru posturile din turneu, o sa mai punem niste reluari, poate mai intram live pe BlogTV si postam si aici. Plus ca daca o sa mai vedem ceva care sa ni se para foarte interesant / important / etc. probabil ca n-o sa ne putem abtine sa scriem. ๐
So, la revedere, dar ramanem primprejur! ๐
Did you ever get this error? I mean, this one:
LE: Se incarca prea tare pagina principala, asa ca am mutat slideshow-ul (il puteti vedea dupa “Read more”, sau puteti sa-l vedeti intr-o pagina separata aici).
[Atentionare: in postul acesta apare la un moment dat un “cuvant tare”; in cazul in care va deranjeaza sa cititi asemenea cuvinte, puteti sa nu mai cititi in continuare ๐ ]
Din categoria “daca doriti sa revedeti”, astazi va prezentam cele 3 posturi ale lui Gramo din seria Cand “ceva” devine arta.
Primul reda o intamplare weird (din cauza ca e si amuzanta si revoltatoare in acelasi timp) petrecuta la Bienala Tinerilor Artisti (un eveniment despre care Gramo-girl a scris multe posturi prin octombrie 2006, fiindca a facut voluntariat acolo; vezi, de pilda, aici si aici)
In al doilea post e pusa (la modul serios) intrebarea: “In ce conditii un cacat poate fi o opera de arta?” O alta intrebare e prezenta in fundal: “Ce este arta?”
Ultimul post din aceasta serie nu contine, in esenta, decat o poza funny si reprezinta, intr-un sens, reactia lui Gramo la lipsa de interes a cititorilor pentru primele doua posturi.
Asta de curand, fiindca in alte dati mi-au placut altele. In primul rand asta, de la Hiacint: “Ce strฤdanii, mฤ, stimabilฤ curco?” Postul nu l-am inteles prea bine, dar chestia asta mi-a placut teribil de mult.