Category Archives: idei

Un cadou pentru îndrăgostiți

Vă dăm cadou o idee. Nu e doar pentru ziua de azi. Aveti nevoie de o gentuță cu ceva de ronțăit, sticluțe mici de șampanie, vin sau suc de morcovi, după preferințe, prosopel, cearșaf și alte accesorii (prezervativ, ulei de masaj, whatever).

În al doilea rând, aveți nevoie de niște “prieteni de familie” dispuși să vă “închirieze” garsoniera, apartamentul sau vila pentru o oră-două, în ideea că o să le returnați serviciul cu altă ocazie.

În fine, dacă aveți copii, trebuie să găsiți pe cineva care să stea cu ei câteva ore. Dacă nu, le puteți returna favorul prietenilor cu aceeași ocazie. Voi mergeți sa petreceți câteva ore la ei acasă, iar in timpul ăsta ei merg la voi (trebuie să va întâlniți la început și la sfârșit ca să faceți schimb de chei, bineînțeles).

În orice caz, ca joc erotic, ăsta cu schimbul de domiciliu e mai simplu decât cel cu schimbul de parteneri. 🙂

Have fun!

Exista Mos Crăciun?

De fapt, de ce e important dacă există sau nu? Afli la un moment dat ca toate cadourile de Crăciun le primești de fapt de la părinți și alte rude. Și ce dacă? Moș Crăciun nu aduce cadouri, dar asta nu înseamnă neapărat că nu există. Poate nici un copil nu a fost suficient de cuminte încât să merite un cadou de la Moș Crăciun. Bineînțeles că e mai ușor să crezi că moșul nu există decât să crezi asta.

Continue reading →

Oameni si caini

Putem sa-i facem pe caini mai buni? Sigur ca putem. Ma rog, nu-i putem face mai buni jucatori de sah, dar putem sa-i facem, de pilda, mai putin agresivi, daca dorim. De fapt, pe unii chiar i-am facut mai putin agresivi. Exista rase de caini. Noi le-am creat, prin felul in care am imperecheat cainii.

Dar asta ar functiona si la oameni, nu? Sa zicem ca oamenii si-ar propune sa respecte pretutindeni in lume regula urmatoare: “Nu fa copii cu o persoana agresiva!”. In cateva sute de ani, toti oamenii agresivi ar ramane fara urmasi, asa ca agresivitatea, care se transmite genetic, ar disparea. Nu ar fi bine sa existe o asemenea regula?

Pana la urma, nimeni nu ar avea de suferit, iar toata lumea nu ar avea decat de castigat. Iar daca vi se pare ca o lege care sa prevada amenzi e prea restrictiva, n-ati fi, totusi, de acord, cu o regula nescrisa, pe care oamenii sa o respecte, pur si simplu, din bun-simt? (De fapt, nu cumva oamenii respecta deja anumite reguli din astea, desi mai calca uneori pe langa?)

Dar atunci, de ce sa asteptam cateva sute de ani? Daca am putea identifica “gena agresivitatii” si am indeparta-o, cumva, de cand e conceput un copil, nu am castiga timp? Daca am avea mijloacele necesare pentru a face asta fara costuri prea mari, nu ar trebui sa facem asta? Iar daca am face asta, de ce ne-am opri doar la problema agresivitatii? De ce sa nu-i facem pe oameni mai buni in toate privintele, apeland la inginerie genetica?

Probabil nu sunteti de acord cu ultima propunere. Dar atunci e ciudat. Oamenii accepta ca e ok sa se imbunatateasca, ma rog, ca specie, prin alegerea partenerilor cu care sa faca copii, dar nu accepta sa apeleze la inginerie genetica, desi rezultatul e acelasi. Cum vine asta?

Inca o propunere de lege

Am  vazut pe AXN ca atunci cand vin reclamele apare pe ecran, in coltul din dreapta sus, un “ceas” care iti arata cat timp va dura pauza publicitara. N-ar fi bine ca toate posturile de televiziune (publice si private) sa fie obligate printr-o lege sa faca acelasi lucru?

Un mare mister cu privire la rasaritul soarelui si ploaia de stele

Daca zice vreunul ca a rasarit soarele sau ca s-a ridicat pe cer, nu e enervant. E gresit, bineinteles, soarele nu se ridica nicaieri, miscarea lui aparenta se datoreaza rotatiei Pamantului, dar nu simtim nevoia sa-i corectam tot timpul pe oamenii care vorbesc asa.

In schimb, daca il auzim pe unul vorbind despre “ploaia de stele”, ne vine (noua, cel putin) sa-i bagam un bolovan pe gat si sa-l intrebam daca crede ca a inghitit o stea. Mai ales daca e jurnalist si nu pune nici macar ghilimele.

Deci n-avem nici o problema daca oamenii vorbesc de parca ar fi invatat doar astronomie geocentrica la scoala, dar avem una atunci cand vorbesc de parca ar fi confundat meteoritii cu stelele. Ambele chestii sunt gresite, pana la urma. De ce ne vine sa reactionam atat de diferit?

Cand stii ca ai imbatranit?

Nu cand nu iti mai functioneaza corpul la fel de bine ca “pe vremuri”. Ai putea fi ipohondra (sau ipohondru). Si nici cand ai fire albe, copii, rate s.a.m.d. Toate astea sunt pe langa, chiar daca se iau unii dupa asemenea “semne”.

Stii ca ai imbatranit atunci cand nu ii mai poti vedea ca pe niste egali pe unii mai tineri ca tine, pe care ii priveai inainte asa. Inainte puteai inca sa vorbesti cu oameni de 19 ani, sa zicem, ca intre adulti, de la egal la egal. Acum ii vezi mai degraba ca pe niste copii. Nu te mai astepti sa fie responsabili pentru tot ce fac. Nu te mai superi cand nu sunt. Totul s-a terminat.

Dilema traducatorului

Sa zicem ca am tradus o nuvela de Joyce si acum imi citesc traducerea cu voce tare. Ce anume citesc eu, de fapt? Citesc cuvintele lui Joyce? Nu se poate, fiindca Joyce nu a scris in romana. Citesc cuvintele mele? Nici asta nu merge, fiindca nu sunt eu autorul textului. Si nu pot spune nici ca “citesc ideile lui Joyce”. Orice ar fi ideile, ele sunt exprimate in cuvinte si pot fi intelese cu ajutorul cuvintelor, dar nu pot fi citite. Si atunci,… ce citesc eu de fapt?